 | as |
|
| înfiripa [ în-fi-ri-pa ] VEZI SINONIME PENTRU înfiripa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a infiripa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a infiripa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfiripa (forma la infinitiv) A înfiripa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFIRIPA: ÎNFIRIPÁ, înfiripez și înfiríp, verb I. 1. tranzitiv A alcătui (ceva) cu oarecare greutate din mai multe elemente, a face să ia ființă în grabă; a înjgheba. Cîțiva copii mai săraci Au izbutit să-nfiripe o stea de hîrtie. BENIUC, vezi 39. Și-apoi, încetul cu încetul, mi-am înfiripat iar gospodăria. VLAHUȚĂ, la TDRG. • reflexiv Satul s-a înfiripat fără voia nimănui, de aceea e cum e. REBREANU, R. I 75. ♦ reflexiv A lua naștere, a prinde consistență. Mătușă-mea... a aflat... taina ce începea să se înfiripeze între noi amîndoi. GALACTION, O. I 76. Imagini, frînturi de gînduri se înfiripau în mintea ei obosită. BART, E. 382. Visul său se-nfiripează și se-ntinde vulturește. EMINESCU, O. I 144. 2. reflexiv A-și reveni în puteri, a se reface, a se restabili după o boală, a se întrema. Bătrînul începea să se înfiripeze mîncînd mai bine și nemaitremurînd iarna de frig. PAS, Z. I 202. Cu tărîțe, cu cojițe, purcelul începe a se înfiripa. CREANGĂ, P. 76. Nu se mai putu înfiripa de pe lehuzie, și muri. CONTEMPORANUL, VI 104. • figurat Cultura tutunului, încetată în timpul monopolului, începe iarăși a se înfiripa în satele unde locuitorii sînt deprinși cu dînsa. I. IONESCU, M. 356. ♦ A prinde puteri mai mari, a se încorda, a se avînta. Deodată mi se înfiripă zmăul, rădică pe Sucnă-Murgă în sus și-l trîntește. SBIERA, P. 103. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNFIRIPA: ÎNFIRIPA verb 1. a închipui, a încropi, a înjgheba, (regional) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A infiripa ceva în grabă.) 2. a (se) îndrepta, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (popular și fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, a (se) drege, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (regional) a (se) răzbuna, (Transilvania) a (se) citovi, (Moldova) a (se) priboli, (prin Olt., Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (învechit) a (se) remedia, a (se) verb reflexiv:ăciui. (S-a infiripa după o lungă boală.) 3. a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (învechit și popular) a (se) împuternici, (popular și fam.) a (se) drege, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) zdrăveni, (regional) a (se) vînjoșa, (Moldova) a (se) priboli. (S-a mai infiripa după o viroză.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNFIRIPA: A ÎNFIRIPÁ a infiripaéz tranzitiv A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. [Și înfirip] /cf. limba slavă (veche) erep Forme diferite ale cuvantului a infiripa: a infiripaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfiripa: înfiripá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfiripéz/înfiríp, persoana a treia singular: el / ea și plural înfiripeáză/înfirípă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfiripa: !înfiripá (a infiripa) verb, indicativ prezent 3 înfirípă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNFIRIPA: ÎNFIRIPÁ verb vezi apărea, arăta, ivi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfiripa: înfiripa verb vezi APĂREA. ARĂTA. IVI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INFIRIPA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înfiripa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înfiripa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înfiripa ceva în grabă. S-a înfiripa după o lungă boală. S-a mai înfiripa după o viroză. S-a mai înfiripa și el după o viroză. A ÎNFIRIPÁ înfiripaéz tranzitiv A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a închipui; a înjgheba; a sclipui; a improviza. !înfiripá a înfiripa verb, indicativ prezent 3 înfirípă. |
GRAMATICA cuvântului înfiripa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înfiripa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înfiripa poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfiripa? Vezi cuvântul înfiripa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfiripa?[ în-fi-ri-pa ] Se pare că cuvântul înfiripa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înfiripa |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adjectival ediție bibliofilă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înfiripa se conjugă: ei ele înfiripeáză/înfirípă
