 | as |
|
| înfășa [ în-fă-șa ] VEZI SINONIME PENTRU înfășa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a infasa în mai multe dicționareDefinițiile pentru a infasa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înfășa (forma la infinitiv) A înfășa conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășá (înfắș, înfășát), verb – 1. A Înfășura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfășura, a acoperi strîns de jur împrejur. – Variante fașa, înfăș(u)ia. Mr. nfaș, nfășare, megl. anfaș, anfășari. latina fasciāre (Pușcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), conform albaneză faškjoń, italiana (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, limba franceza faisser, spaniolă fajar, portugheză enfaixar. prefix în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba și de un derivat intern de la fașe, substantiv verbal Este cuvînt comun, conform ALR, I, 228. derivat înfășetură, substantiv feminin (acțiunea de a înfășa; legătură; scutec); înfășura, verb (a înfășura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), derivat de la un plural ipotetic sau colectiv *fășuri < fașe, ca gînd › gînduri › îngîndura; fum › fumuri › înfumura, conform îngrijora etc. (după Pușcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din latina *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă și care nu este confirmat nici de dialecte și nici de celelalte limbi romanice); înfășurător, adjectiv (care înfășoară); înfășurătură, substantiv feminin (înfășurare); desfășa, verb (a scoate scutecele); desfășura, verb (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta). Forme diferite ale cuvantului infasa: înfắș infasaînf Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘA: ÎNFĂȘÁ, înfắș, verb I. tranzitiv 1. A înfășura un copil în scutece (și în feși). Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă. CREANGĂ, O. A. 291. Eu te-am înfășat, eu te-am legănat. ALECSANDRI, T. 943. Mîndră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfășat cu flori de munte, Ca s-agiung viteaz de frunte. id. P. P. 313. 2. A înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. Boierul au descălicat și i-au înfășat piciorul cum se cade. SBIERA, P. 57. Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘA: ÎNFĂȘÁ, înfắș, verb I. tranzitiv A înfășură un copil în scutece (și în feșe); prin extensie a înfășură corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – latina infasciare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNFĂȘA: ÎNFĂȘÁ, înfắș, verb I. tranzitiv A înfășura un copil în scutece (și în feși); prin extensie a înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – latina infasciare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfăș, persoana a doua singular: tu înféși, persoana a treia singular: el / ea și plural înfáșă, persoana întâi plural: noi înfășăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înféșe; gerunziu înfășând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășá (a infasa) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfắș, persoana a doua singular: tu înféși, 3 înfáșă, persoana întâi plural: noi înfășắm; conjunctiv prezent 3 să înféșe; gerunziu înfășấnd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înfășa: înfășa verb vezi BANDAJA. LEGA. PANSA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A înfășa: A înfășa ≠ a desfășa Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INFASA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A înfășa Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înfășa dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii înfășá a a înfășa verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înfắș, persoana a doua singular: tu înféși, 3 înfáșă, persoana întâi plural: noi înfășắm; conjunctiv prezent 3 să înféșe; gerunziu înfășấnd. |
GRAMATICA cuvântului A înfășa? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înfășa. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A înfășa poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înfășa? Vezi cuvântul înfășa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înfășa?[ în-fă-șa ] Se pare că cuvântul înfășa are trei silabe |
La plural verbul înfășa se conjugă: ei ele înfáșă