 | as |
|
| Induce [ in-du-ce ] VEZI SINONIME PENTRU induce PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a induce induc în mai multe dicționareDefinițiile pentru a induce induc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a induce (forma la infinitiv) A induce conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDUCE: INDÚCE, indúc, verb III. tranzitiv 1. (Numai în expresie) A induce în eroare = a face (pe cineva) să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi. Nu obosesc tot cîntînd laude nemeritate unor persoane din Principate și inducînd astfel în eroare opinia publică. BOLINTINEANU, O. 253. 2. A produce un cîmp electric prin inducție electromagnetică. – Forme gramaticale: participiu indus. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDUCE: INDÚCE, indúc, verb III. tranzitiv 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. • Expresia: A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (logică) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [participiu indus] – Din latina inducere (cu sensuri după limba franceza induire). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDUCE: INDÚCE, indúc, verb III. tranzitiv 1. A împinge, a îndemna pe cineva să facă un lucru. • Expresia: A induce în eroare = a înșela, a amăgi. ♦ (logică) A face un raționament inductiv. 2. A produce un câmp electric prin inducție electromagnetică. [participiu indus] – Din latina inducere (cu sensuri după limba franceza induire). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INDUCE induc: A INDÚCE indúc tranzitiv 1) (în opoziție cu a deduce) A afla prin inducție. 2): a induce induc în eroare a face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înșela; a păcăli; a șmecheri. 3) (câmpuri electrice) A produce prin inducție electromagnetică. /<lat. inducere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCE: INDÚCE verb trecut 1. a împinge, a îndemna pe cineva să facă ceva; a incita; a determina. ♦ a induce în eroare = a înșela. 2. (logică) a face un raționament inductiv. 3. a produce o inducție electromagnetică. 4. a produce, a cauza, a provoca. (< latina inducere) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDUCE: INDÚCE verb III. trecut 1. (logică) A face un raționament inductiv. • A induce în eroare = a înșela, a amăgi. 2. A produce o inducție electromagnetică. [P.i. indúc, participiu -dus. / < latina inducere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru induce: indúce (a induce) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indúc, persoana întâi plural: noi indúcem, persoana a doua plural: voi indúceți; imp. indú, negație nu indúce; participiu indús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru induce: induce vezi 1. a împinge, a conduce: a induce în eroare; 2. a face o inducțiune, a trage o consecvență. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru induce: indúce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indúc; participiu indús Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDUCE INDUC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL induce Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului induce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 2: induce în eroare a face să ia un neadevăr drept adevăr; a amăgi; a înșela; a păcăli; a șmecheri. Indúce a induce verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indúc, persoana întâi plural: noi indúcem, persoana a doua plural: voi indúceți; imp. |
GRAMATICA cuvântului induce? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului induce. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul induce poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE induce? Vezi cuvântul induce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul induce?[ in-du-ce ] Se pare că cuvântul induce are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL induce Inţelegi mai uşor cuvântul induce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeNumai în expresie A induce în eroare = a face pe cineva să creadă sau să i se pară că ceva este altfel decît e în realitate; a înșela, a amăgi A induce în eroare = a înșela, a amăgi A induce în eroare = a înșela, a amăgi ♦ a a induce induc în eroare = a înșela A induce în eroare = a înșela, a amăgi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu înghiți pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
