 | as |
|
| îndruma [ în-dru-ma ] VEZI SINONIME PENTRU îndruma PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a indruma în mai multe dicționareDefinițiile pentru a indruma din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndruma (forma la infinitiv) A îndruma conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ, îndrumez, verb I. 1. tranzitiv A pune (pe cineva) pe drumul bun, a îndrepta în direcția potrivită, a arăta calea de urmat; a călăuzi. Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 10. Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. 2. reflexiv A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. • figurat Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. – prezent industrie și: îndrúm. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMA verb 1. a (se) călăuzi, a (se) conduce, a (se) ghida, a (se) orienta, (învechit) a (se) povățui. (A indruma pe un drum; după ce principii se indruma ?) 2. a dirija, a regla. (A indruma circulația.) 3. a călăuzi, a conduce, a duce, a ghida. (O indruma prin muzee.) 4. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndrepta, a orienta, (învechit) a tocmi. (O indruma pe calea cea bună.) 5. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povățui, a sfătui, (învechit) a drege, a miji, a năstăvi. (L-a indruma bine în viață.) 6. a dăscăli, a învăța, a povățui, a sfătui. (L-a indruma multă verb reflexiv:eme.) 7. a învăța, a povățui, a sfătui, (livresc) a consilia, (învechit) a mîngîia. (L-a indruma ce să facă.) 8. a instrui, a pregăti. (O indruma pentru viața de gospodină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ, îndrumez, verb I. tranzitiv 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ reflexiv (regional) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [prezent industrie și: îndrúm] – În + drum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ, îndrúm, verb I. tranzitiv 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ reflexiv (regional) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [prezent industrie și: îndrumez] – În + drum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNDRUMA: A ÎNDRUMÁ a indrumaéz tranzitiv 1) A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. 2) A susține cu sfaturi, cu recomandări; a învăța; a sfătui; a povățui. a indruma pe calea cea bună. [Și îndrum] /în + drum Forme diferite ale cuvantului a indruma: a indrumaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndruma: îndrumá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndruméz/îndrúm, persoana a treia singular: el / ea și plural îndrumeáză/îndrúmă, perfectul simplu persoana întâi singular: eu îndrumái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNDRUMA: ÎNDRUMÁ verb vezi apuca, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru îndruma: îndruma verb vezi APUCA. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndruma: îndrumá (a indruma) verb, indicativ prezent 3 îndrúmă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A îndruma: A îndruma ≠ a dezorienta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDRUMA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A îndruma Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a îndruma dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a îndruma pe un drum; după ce principii se a îndruma ? 2. A a îndruma circulația. O a îndruma prin muzee. O a îndruma pe calea cea bună. L-a a îndruma bine în viață. L-a a îndruma multă verb reflexiv:eme. L-a a îndruma ce să facă. O a îndruma pentru viața de gospodină. O a îndruma pe calea cea bună. L-a a îndruma bine în viață. A ÎNDRUMÁ a îndrumaéz tranzitiv 1 A orienta indicând direcția necesară; a îndrepta. A îndruma pe calea cea bună. îndrumá a a îndruma verb, indicativ prezent 3 îndrúmă. |
GRAMATICA cuvântului A îndruma? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a îndruma. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A îndruma poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndruma? Vezi cuvântul îndruma desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndruma?[ în-dru-ma ] Se pare că cuvântul îndruma are trei silabe |
La plural verbul îndruma se conjugă: ei ele îndrumeáză/îndrúmă