 | as |
|
| îndruga [ în-dru-ga ] VEZI SINONIME PENTRU îndruga PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a indruga indrug în mai multe dicționareDefinițiile pentru a indruga indrug din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndruga (forma la infinitiv) A îndruga conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDRUGA: ÎNDRUGÁ, îndrúg, verb I. tranzitiv 1. A rosti cu greutate cuvintele, a pronunța nedeslușit, a fi lipsit de șir la vorbă ( vezi îngăima); prin extensie a spune fleacuri, a povesti nimicuri, a vorbi fără rost ( vezi trăncăni). Ce tot îndrugi, nenișorule! GALACTION, O. I 279. Nu-i adevărat nimic din tot ce-am îndrugat. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. Și poate n-or cunoaște vatra în jurul căreia ș-au cîrpit zi cu zi traiul, îndrugînd povești și basme. DELAVRANCEA, S. 203. Schimonosind cuvintele și îndrugîndu-le fără nici o noimă. CREANGĂ, A. 90. • Expresia: A îndruga,(la) verzi și uscate = a înșira verb reflexiv:ute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești. Să vă tot îndrug la verzi și uscate. ISPIRESCU, U. 115. Toți sătenii se pun la masă și încep a îndruga la verzi și uscate. ȘEZ. I 39. ♦ (Rar) A face în pripă, a întocmi în grabă. (reflexiv pasiv) Dintr-acestea toate s-a îndrugat raportul... cu care mă prezent acum dinaintea d-voastre. ODOBESCU, S. II 518. 2. A toarce lînă sau cînepă în fire mai groase și mai puțin răsucite decît cele obișnuite (pentru a le folosi la anumite țesături). Bărbatul său îi aduce verb reflexiv:un turban vechi, îndrugat de Dominica. NEGRUZZI, S. I 239. Fetele de la Veza Nu știu toarce cînepa, Făr-o-ndrugă ca lîna. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 452. ♦ A toarce fără pricepere și fără spor; prin extensie a se dovedi leneș la lucru. Fata moșneagului nu se încurca, ci torcea cîte-un ciur plin de fuse, iar fata babei îndruga și ea cu mare-ce cîte-un fus. CREANGĂ, P. 284. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDRUGA: ÎNDRUGA verb 1. a bălmăji, a bîigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îngăima, a ingina, a mîrîi, a molfăi, a mormăi, a murmura, (popular) a blodogori, a bufni, (regional) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Banat) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot indruga acolo?) 2. a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (popular) a cățăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni, a tăinui, a troncăni, (învechit și regional) a spori, (regional) a hondrăni, a pălamojdi, a pălăvăcăi, a pălăvri, a pichirisi, a tăini, a tălălăi, a tolocăni, a torosi, a zăgrăi, (Moldova) a lehăi, a leorbăi, (prin nord-estul Olt.) a prociti, (prin Moldova) a pruji, (Transilvania) a stroncăni, (prin Muntenia) a tîndăli, (Banat) a tonoci, (învechit) a bîrfi, a limbuți, a vorovi, (familial) a pupăi, (figurat) a clămpăni, a clănțăni, a cotcodăci, a dîrdîi, a hodorogi, a măcina, a melița, a toca. (Au indruga toată ziua despre fleacuri.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDRUGA: ÎNDRUGÁ, îndrúg, verb I. tranzitiv 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; prin extensie a toarce grosolan și în grabă. 2. (familial) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; prin extensie a vorbi fără rost, nimicuri. • Expresia: A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, verb reflexiv:ute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDRUGA: ÎNDRUGÁ, îndrúg, verb I. tranzitiv 1. A toarce lână sau cânepă în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături; prin extensie a toarce grosolan și în grabă. 2. (familial) A pronunța nedeslușit cuvintele, a îngăima; a exprima prost ceva; a fi fără șir la vorbă; prin extensie a vorbi fără rost, nimicuri. • Expresia: A îndruga (la) verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, verb reflexiv:ute și nevrute. ♦ (Rar) A face ceva în pripă; a înjgheba. – În + drugă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNDRUGA1 îndrug: A ÎNDRUGÁ1 îndrúg tranzitiv popular 1) (cuvinte, propoziții etc.) A pronunța nedeslușit, confuz; a îngăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi; a flecări. • a indruga1 indrug (la) verzi și uscate a spune baliverne. [silabe în-dru-] /în + drugă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNDRUGA2 îndrug: A ÎNDRUGÁ2 îndrúg tranzitiv 1) învechit (lână, cânepă etc.) A toarce cu druga. 2) rar (acțiuni, lucrări etc.) A efectua la repezeală. /în + drugă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru îndruga: îndruga, îndrug vezi t. a pronunța nedeslușit cuvintele; a îngăima; a exprima prost ceva Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndruga: îndrugá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndrúg, persoana a treia singular: el / ea și plural îndrúgă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndruga: îndrugá (a indruga) verb, indicativ prezent 3 îndrúgă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDRUGA INDRUG' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndruga Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndruga dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce tot îndruga acolo? 2. Au îndruga toată ziua despre fleacuri. • îndruga la verzi și uscate a spune baliverne. îndrugá a îndruga verb, indicativ prezent 3 îndrúgă. |
GRAMATICA cuvântului îndruga? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndruga. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndruga poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndruga? Vezi cuvântul îndruga desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndruga?[ în-dru-ga ] Se pare că cuvântul îndruga are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL îndruga Inţelegi mai uşor cuvântul îndruga dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A îndruga,la verzi și uscate = a înșira verb reflexiv:ute și nevrute, a spune nimicuri, minciuni, povești A îndruga la verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, verb reflexiv:ute și nevrute A îndruga la verzi și uscate = a înșira, a spune fleacuri, minciuni, verb reflexiv:ute și nevrute |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndruga |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala la cerere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îndruga se conjugă: ei ele îndrúgă
