|
îndreptui [ în-drep-tu-i ] VEZI SINONIME PENTRU îndreptui PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a indreptui în mai multe dicționareDefinițiile pentru a indreptui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:Verbul: a îndreptui (forma la infinitiv) A îndreptui conjugat la timpul prezent:
|
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTUI: ÎNDREPTUÍ, îndreptuiesc, verb IV. tranzitiv (Învechit) A repune pe cineva în drepturile sale, a da cuiva un anumit drept; a îndritui. Cinovnicul... așterne o otnoșănie... prin care îndreptuiește pe Costandin Arbure. ALECSANDRI, T. 1358. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndreptui: îndreptuí (a indreptui) (învechit) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndreptuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndreptuiá; conjunctiv prezent 3 să îndreptuiáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndreptui: îndreptuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndreptuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndreptuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural îndreptuiáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTUI: ÎNDREPTUÍ, îndreptuiesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A îndreptăți. – În + drept + sufix -ui (după îndritui). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTUI: ÎNDREPTUÍ, îndreptuiesc, verb IV. tranzitiv (învechit) A îndreptăți. – În + drept + sufix -ui (după îndritui). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNDREPTUI: A ÎNDREPTUÍ a indreptuiiésc tranzitiv popular (persoane) A repune în drepturi. /în + drept + sufix a indreptuiui Forme diferite ale cuvantului a indreptui: iésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDREPTUI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A ÎNDREPTUI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a îndreptui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii îndreptuí a a Îndreptui învechit verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele îndreptuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea îndreptuiá; conjunctiv prezent 3 să îndreptuiáscă. A ÎNDREPTUÍ a Îndreptuiiésc tranzitiv popular persoane A repune în drepturi. /în + drept + sufix a Îndreptuiui. |
GRAMATICA cuvântului A ÎNDREPTUI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a îndreptui. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A ÎNDREPTUI poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE îndreptui? Vezi cuvântul îndreptui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndreptui?[ în-drep-tu-i ] Se pare că cuvântul îndreptui are patru silabe |