 | as |
|
| îndrepta [ în-drep-ta ] VEZI SINONIME PENTRU îndrepta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a indrepta indrept în mai multe dicționareDefinițiile pentru a indrepta indrept din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îndrepta (forma la infinitiv) A îndrepta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTA: ÎNDREPTÁ, îndrépt și îndreptez, verb I. I. 1. tranzitiv A face drept ceea ce era îndoit sau strîmb, a dezdoi, a aduce în poziție normală, dreaptă. Cum mergea prin codru, dă peste un om care nu făcea alta decît copacii ce erau drepți îi strîmba, iar pe cei strimbi îi îndrepta. ȘEZ. II 201. ♦ reflexiv (Despre persoane) A-și corecta poziția corpului, a lua o ținută dreaptă. Se îndreaptă din șale. 2. reflexiv (Despre persoane) A se întrema după o boală, a căpăta înfățișare bună, a arăta mai bine, a se înviora. Parcă mai crescuse, se mai îndreptase, se mai luminase la față. DUMITRIU, vezi L. 83. Nu trecu mult și el băgă de seamă că mă-sa nu se îndreptează, ci... se topește de pe picioare. ISPIRESCU, L. 128. De mă voi îndrepta, pre mulți am să popesc și eu. NEGRUZZI, S. I 161. • figurat (Despre semănături) După ploi, grîul se îndreptase destul de bine. SADOVEANU, M. C. 188. • tranzitiv Îl luă la masă la el ca să-l mai îndrepte. DELAVRANCEA, H. T. 18. ♦ (Despre verb reflexiv:eme) A se schimba din rea în bună, (în special) a deveni din ploioasă, senină. Ieși copile cu părul bălan afară... doar s-a îndrepta verb reflexiv:emea. CREANGĂ, A. 34. ♦ tranzitiv A îmbunătăți. Toți au rămas cu ideea că Toderică și-a îndreptat starea. NEGRUZZI, S. I 85. 3. reflexiv A reveni asupra unei greșeli, a-și corecta purtările, a se lepăda de năravuri, a se corecta. Nici socoti că s-a îndrepta; calul bătrîn nu mai învață a juca. NEGRUZZI, S. I 250. • tranzitiv Eu am făcut greșeala, tot eu trebuie s-o îndreptez. CARAGIALE, O. III 83. Părîndu-mi stilul lor îndestul de deosebit de cele de mai nainte alcătuiri ale mele... m-am apucat să le îndreptez. NEGRUZZI, S. II 169. • (absolut) [Filimon] critica ca să îndrepteze, iar nu pentru ca să descurajeze. GHICA, S. A. 80. II. (Urmat de determinări locale, de obicei introduse prin prepoziție «spre», «către», mai rar «la», «pe» sau «în») 1. reflexiv (Despre persoane) A se duce, a porni, a se pune în mișcare într-o direcție anumită; a apuca pe un drum. Se îndreptează... Spre clavirul ce-i zîmbește. MACEDONSKI, O. I 86. Se îndreptară spre Pipirig. CREANGĂ, A. 20. Nu uita să te îndreptezi tocmai în fundul Forului roman. ODOBESCU, S. III 70. El la tîrg se îndrepta. ALECSANDRI, P. P. 137. • figurat Sufletul tînăr al copilei se îndrepta spre lumina tinereții și spre viitor. SADOVEANU, O. I 96. Iorgu... s-o îndreptat pe calea adevărului. ALECSANDRI, T. 1052. • (Despre lucruri) Ape... Șerpuind prin văi adînci... Și-ndreptîndu-se în cale La biserica din vale. ALECSANDRI, P. II 34. Mergînd pe o cărare ce se îndrepta spre locul balului, am început a gîndi cu părere de rău. NEGRUZZI, S. I 104. 2. tranzitiv (Cu privire la persoane) A scoate pe drumul bun, a îndruma, a conduce în direcția potrivită. A întrebat de prăvălia lui despre Nae Girimea, și băiatul l-a îndreptat aici. CARAGIALE, O. I 195. A îndreptat-o la sorâ-sa cea mai mare. CREANGĂ, P. 91. N-ai putea d-ta să ne îndrepți spre țara zmeului? ALECSANDRI, T. I 429. • (Cu privire la animale, la vehicule, la ambarcații) Bade, calul mi l-oi îndrepta iar la d-ta. RETEGANUL, P. II 11. Căpitanul îndată au îndreptat corabia cătră acea parte. DRĂGHICI, R. 25. • Expresia: A-și îndrepta pasul (sau pașii) sau a îndrepta pașii cuiva = a păși sau a face pe cineva să pășească spre..., a călăuzi, a conduce. Mi-a îndreptat pașii către acest locuțiune ISPIRESCU, L. 56. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lîngă fereastră unde-n colț Luceafărul așteaptă. EMINESCU, O. I 167. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. ALECSANDRI, P. A. 122. A(-și) îndrepta ochii (privirile sau gîndul) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva, a i se duce cuiva gîndul la cineva sau la ceva. Spre Moscova se îndreaptă privirile tuturor popoarelor care n-au izbutit să scuture încă de pe umerii lor jugul robiei capitaliste. STANCU, U.R.S.S. 101. Ochișorii... La soru-sa-i îndrepta. JARN+IK-BÎRSEANU, despre 494. ♦ (Cu privire la arme de foc) A aținti asupra cuiva sau a ceva, a da o anumită direcție. Îndreptați tunurile spre cetate. ALECSANDRI, T. II 17. Bun meterez că-și făcea, Flinta-n Bîca că-ndrepta. ȘEZ. II 77. • figurat În țările capitalului știința și tehnica sînt îndreptate împotriva clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 9, 43. ♦ (Cu privire la hîrtii oficiale) A trimite sau a adresa cuiva. A îndrepta o petiție către autoritatea competentă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTA: ÎNDREPTA verb I. 1. (învechit) a obli. (A indrepta un cui.) 2. a (se) destinde, a (se) întinde. (Și-a indrepta corpul.) 3. a netezi, a nivela. (indrepta zidul cu mortar.) 4. a aranja, a așeza, a netezi. (Își indrepta părul.) 5. a potrivi, (prin Transilvania) a aiepta. (indrepta cuvertura.) II. 1. a (se) îmbunătăți, a (se) remedia. (Situația s-a indrepta.) 2. a (se) ameliora, a (se) îmbunătăți, (popular, fam. și figurat) a (se) răzbuna. (verb reflexiv:emea s-a mai indrepta.) 3. a (se) corecta, a (se) corija, a (se) rectifica. (Își indrepta erorile.) 4. a corecta, a corija, a îmbunătăți, a rectifica, a retușa, (figurat) a repara. (Și-a indrepta dicțiunea.) 5. (figurat) a repara, (popular figurat) a drege. (A indrepta o nedreptate.) 6. a (se) normaliza, a (se) redresa, a (se) reface, (învechit și regional figurat) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a indrepta sub aspect economic.) 7. a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (popular și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (regional) a (se) răzbuna, (Transilvania) a (se) citovi, (Moldova) a (se) priboli, (prin Olt., Banat și Transilvania) a (se) zvidui, (învechit) a (se) remedia, a (se) verb reflexiv:ăciui. (S-a indrepta după o lungă boală.) 8. a (se) fortifica, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) reface, a (se) restabili, a (se) tonifica, (învechit și popular) a (se) împuternici, (popular și fam.) a (se) drege, (popular) a (se) scula, (învechit și regional) a (se) zdrăveni, (regional) a (se) vînjoșa, (Moldova) a (se) priboli. (S-a indrepta puțin după o scarlalină.) III. 1. a apuca, a o lua, a merge, a se orienta, a păși, a pleca, a porni, (rar) a se îndruma, (popular) a purcede, a se purta, (învechit și regional) a năzui, (Transilvania) a arădui. (A se indrepta spre casă.) 2. a duce, a merge. (Acesta e drumul care se indrepta spre...) 3. a călăuzi, a conduce, a dirija, a ghida, a îndruma, a orienta, (învechit) a tocmi. (I-a indrepta pe drumul cel bun.) 4. a dirija, (figurat) a canaliza. (A indrepta discuția în sensul dorit.) 5. a întinde, a întoarce, a ochi, a ținti. (indrepta arma spre...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTA: ÎNDREPTÁ, îndrépt, verb I. I. 1. tranzitiv A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ reflexiv (Despre oameni) A lua o ținută dreaptă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. ♦ reflexiv (Despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună. 3. reflexiv și tranzitiv A(-și) corecta purtările. II. 1. reflexiv A porni într-o anumită direcție. • tranzitiv Îndreaptă mașina spre oraș. (expresie) A-și îndrepta pașii = a merge spre... 2. tranzitiv A arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită. • Expresia: A îndrepta pașii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre...; b) a călăuzi, a conduce (în viață). A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. ♦ A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. [prezent industrie și: îndreptéz] – În + drept. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNDREPTA: ÎNDREPTÁ, îndrépt, verb I. I. 1. tranzitiv A face drept ceea ce era îndoit sau strâmb. ♦ reflexiv (Despre oameni) A lua o ținută dreaptă. 2. tranzitiv și reflexiv A (se) schimba din rău în bine; a (se) îmbunătăți, a (se) ameliora. ♦ reflexiv (Despre oameni) A se întrema după o boală; a căpăta o înfățișare bună. 3. reflexiv și tranzitiv A(-și) corecta purtările. II. 1. reflexiv A porni într-o anumită direcție. • tranzitiv Îndreaptă mașina spre oraș. (expresie) A-și îndrepta pașii = a merge spre... 2. tranzitiv A arăta cuiva drumul bun; a îndruma, a conduce în direcția potrivită. • Expresia: A îndrepta pașii cuiva = a) a face pe cineva să meargă spre...; b) a călăuzi, a conduce (în viață). A(-și) îndrepta ochii (sau privirile) asupra cuiva (sau a ceva) = a se uita la cineva sau la ceva. A(-și) îndrepta gândul asupra cuiva (sau a ceva) = a i se duce gândul la cineva sau la ceva. ♦ A ținti cu o armă de foc asupra cuiva sau a ceva. [prezent industrie și: îndreptéz] – În + drept. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNDREPTA îndrept: A ÎNDREPTÁ îndrépt tranzitiv 1) (obiecte, suprafețe etc.) A face să devină drept; a netezi; a nivela; a aplana; a egala. a indrepta indrept o sârmă. a indrepta indrept un teren. 2) și figurat A orienta în direcția necesară; a îndruma. a indrepta indrept pe cineva spre centru. 3) A face să se îndrepte. a indrepta indrept sănătatea. a indrepta indrept o nedreptate. 4) A modifica în bine; a corecta; a corija. /în + drept Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îndrepta: îndreptá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndrépt, persoana a treia singular: el / ea și plural îndreáptă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îndrepta: îndreptá (a indrepta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndrépt, 3 îndreáptă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDREPTA INDREPT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îndrepta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îndrepta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A îndrepta un cui. Și-a îndrepta corpul. îndrepta zidul cu mortar. Își îndrepta părul. îndrepta cuvertura. Situația s-a îndrepta. Verb reflexiv:emea s-a mai îndrepta. Își îndrepta erorile. Și-a îndrepta dicțiunea. A îndrepta o nedreptate. Situația întreprinderii s-a îndrepta sub aspect economic. S-a îndrepta după o lungă boală. S-a îndrepta puțin după o scarlalină. A se îndrepta spre casă. Acesta e drumul care se îndrepta spre. I-a îndrepta pe drumul cel bun. A îndrepta discuția în sensul dorit. îndrepta arma spre. A îndrepta un cui. îndrepta cuvertura. Și-a îndrepta dicțiunea. A îndrepta o nedreptate. îndrepta arma spre. îndrepta o sârmă. îndrepta un teren. îndrepta pe cineva spre centru. îndrepta sănătatea. îndrepta o nedreptate. îndreptá a îndrepta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îndrépt, 3 îndreáptă. |
GRAMATICA cuvântului îndrepta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îndrepta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îndrepta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îndrepta? Vezi cuvântul îndrepta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îndrepta?[ în-drep-ta ] Se pare că cuvântul îndrepta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL îndrepta Inţelegi mai uşor cuvântul îndrepta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A-și îndrepta pasul sau pașii sau a îndrepta pașii cuiva = a păși sau a face pe cineva să pășească spre A-și îndrepta ochii privirile sau gîndul asupra cuiva sau a ceva = a se uita la cineva sau la ceva, a i se duce cuiva gîndul la cineva sau la ceva Expresie A-și îndrepta pașii = a merge spre A îndrepta pașii cuiva = a a face pe cineva să meargă spre A-și îndrepta ochii sau privirile asupra cuiva sau a ceva = a se uita la cineva sau la ceva A-și îndrepta gândul asupra cuiva sau a ceva = a i se duce gândul la cineva sau la ceva Expresie A-și îndrepta pașii = a merge spre A îndrepta pașii cuiva = a a face pe cineva să meargă spre A-și îndrepta ochii sau privirile asupra cuiva sau a ceva = a se uita la cineva sau la ceva A-și îndrepta gândul asupra cuiva sau a ceva = a i se duce gândul la cineva sau la ceva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îndrepta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Roșu ca sau cum e gotca sau roșu gotcă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îndrepta se conjugă: ei ele îndreáptă
