 | as |
|
| Indispune [ in-dis-pu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU indispune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a indispune indispun în mai multe dicționareDefinițiile pentru a indispune indispun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a indispune (forma la infinitiv) A indispune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPUNE verb 1. a (se) amărî, a (se) îndurera, a (se) întrista, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (învechit și popular) a (se) obidi. (învechit și regional) a (se) scîrbi, (învechit) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (figurat) a (se) cătrăni. (L-ai indispune pe tata.) 2. a agasa, a enerva, a irita, a necăji, a plictisi, a sîcîi, a supăra, (livresc) a tracasa, (popular) a ciudi, a zădărî, (regional) a zăhătui, (Moldova) a chihăi, (Banat) a zăgălui, (Moldova și Bucovina) a zăhăi, (învechit) a scîrbi, (popular figurat) a ardeia, (regional figurat) a scociorî. (Îl indispune cu insistențele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE, indispún, verb III. tranzitiv A strica buna dispoziție a cuiva, a produce cuiva o supărare ușoară; a supăra, a mîhni. Adaosurile colonelului, prin brutalitatea lor cazonă, mai mult l-au indispus decît l-au impresionat. REBREANU, R. II 225. – Forme gramaticale: perfectul simplu indispusei, participiu indispus. – prezent conjuncție persoană 3 și: indispuie. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE, indispún, verb III. tranzitiv și reflexiv A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [perfectul simplu indispusei, participiu indispus] – Din limba franceza indisposer (după pune). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE, indispún, verb III. tranzitiv și reflexiv A(-și) strica buna dispoziție; a (se) supăra, a (se) mâhni (în mod trecător), a (se) întrista. [perfectul simplu indispusei, participiu indispus] – Din limba franceza indisposer (după pune). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE verb III. trecut, reflexiv A(-și) strica voia bună; a (se) supăra. [P.i. indispún, perfect simplu -pusei, conjuncție 3 -pună, participiu -pus. / conform limba franceza indisposer, după pune]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru indispune: indispúne (a indispune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indispún, persoana a doua singular: tu indispúi, persoana întâi plural: noi indispúnem; conjunctiv prezent 3 să indispúnă; gerunziu indispunấnd; participiu indispús Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru indispune: indispúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indispún; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural indispúnă; gerunziu indispunând Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INDISPUNE: INDISPÚNE verb trecut, reflexiv a(-și) strica voia bună; a (se) supăra. (după limba franceza indisposer) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INDISPUNE indispun: A INDISPÚNE indispún tranzitiv A face să se indispună. /<fr. indisposer Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru indispune: indispune vezi 1. a se îmbolnăvi ușor; 2. figurat a preveni în contra cuiva. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INDISPUNE INDISPUN' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INDISPUNE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului indispune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-ai indispune pe tata. Îl indispune cu insistențele. Indispúne a indispune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele indispún, persoana a doua singular: tu indispúi, persoana întâi plural: noi indispúnem; conjunctiv prezent 3 să indispúnă; gerunziu indispunấnd; participiu indispús. |
GRAMATICA cuvântului INDISPUNE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului indispune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INDISPUNE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE indispune? Vezi cuvântul indispune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul indispune?[ in-dis-pu-ne ] Se pare că cuvântul indispune are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INDISPUNE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: N-a intrat vremea sau n-au intrat zilele în sac?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
