 | as |
|
| încuia [ în-cu-ia ] VEZI SINONIME PENTRU încuia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incuia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incuia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încuia (forma la infinitiv) A încuia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ, încúi, verb I. tranzitiv 1. (Cu privire la uși, porți, lacăte, prin extensie la încăperi, case) A închide cu cheia, cu zăvorul. Doamna Vorvoreanu se ridică, se duse pînă la ușă lovindu-se de mobile pe întunerec, încuie ușa cu cheia. DUMITRIU, N. 83. Încuiase casa mama, își luase pruncii în brațe și se întorsese la bunică-mea. STANCU, D. 6. Credinciosul împăratului, încuind ușa pe din afară... le zice cu răutate. CREANGĂ, P. 251. ♦ (Cu privire la ființe sau la obiecte) A izola într-o încăpere închisă cu cheia. Mînă caii în grajd, îi încuie. EMINESCU, N. 21. ♦ figurat (Familiar, cu privire la persoane) A înfunda, a lăsa rușinat, încurcat, fără putință de a mai răspunde. 2. (Popular) A constipa. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ, încúi, verb I. 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt, al unei chei etc. ♦ A reține pe cineva într-o încăpere închisă cu cheia. ♦ reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ figurat (familial) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) constipa. – latina incuncare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ, încúi, verb I. 1. tranzitiv A închide cu ajutorul unui zăvor, al unui lacăt etc. ♦ A reține pe cineva închis într-o încăpere. ♦ reflexiv A se închide (singur), a se izola într-o încăpere. ♦ figurat (familial) A face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a închide gura cuiva, a înfunda. 2. tranzitiv și reflexiv (popular) A (se) constipa. – latina incuncare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIA verb 1. a închide, a pune, a trage. (A incuia zăvorul la ușă.) 2. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) zăvorî. (A incuia o casă; s-a incuia în casă.) 3.* (figurat) a înfunda. (L-a incuia cu replica lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá, încui, verb tranzitiv, reflexiv – 1. (tranzitiv) A închide. 2. (reflexiv) (medicină; popular) A se constipa. – latina *(in)cuneare (< cuneus) (Pușcariu, CDDE, DA, conform DER; Șăineanu, DEX, MDA). Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá (a incuia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încúi, 3 încúie, persoana întâi plural: noi încuiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea să încúie; gerunziu încuínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu încúi, persoana a treia singular: el / ea și plural încúie, persoana întâi plural: noi încuiém; gerunziu încuínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încuia: încuia, încui vezi t. a face pe cineva să nu mai aibă ce să răspundă; a face pe cineva să tacă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încuia: încuiá vezi a (se) închide cu cheia. [latina CUNEARE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCUIA: ÎNCUIÁ verb vezi constipa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încuia: încuia verb vezi CONSTIPA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încuia: A încuia ≠ a descuia Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCUIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încuia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încuia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a încuia zăvorul la ușă. A a încuia o casă; s-a a încuia în casă. L-a a încuia cu replica lui. A a încuia zăvorul la ușă. A a încuia o casă; s-a a încuia în casă. L-a a încuia cu replica lui. încuiá a a încuia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încúi, 3 încúie, persoana întâi plural: noi încuiém; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea să încúie; gerunziu încuínd. |
GRAMATICA cuvântului A încuia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încuia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încuia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încuia? Vezi cuvântul încuia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încuia?[ în-cu-ia ] Se pare că cuvântul încuia are trei silabe |
La plural verbul încuia se conjugă: ei ele încúie