 | as |
|
| încrunta [ în-crun-ta ] VEZI SINONIME PENTRU încrunta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incrunta incrunt în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incrunta incrunt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încrunta (forma la infinitiv) A încrunta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCRUNTA: ÎNCRUNTÁ, încrúnt, verb I. reflexiv 1. A face o cută pe frunte, între sprîncene (în semn de nemulțumire sau de mînie), a privi aspru. Se încruntau chiorîș dorobanții de la Agie. C. PETRESCU, A. R. 8. Drăguții mei, Nu-mi fiți dușmănei, Nu vă-ntunecați, Nu vă încruntați. ALECSANDRI, P. P. 117. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») Moș Gheorghe se încruntă la ele și le face semn să-și bage mințile în cap. spaniolă POPESCU, M. G. 37. ♦ tranzitiv (Mai ales cu privire la sprîncene) A încreți, a strînge. Candachia nu știe ce să facă cu sprîncenele-i subțiri: să le-ncrunte ori să le însenineze. SADOVEANU, forme J. 688. Încruntă sprînceană și se oțărî de supărare. ISPIRESCU, U. 83. Tată – întrebă fata – de unde ai calul d-tale?... – La ce-ți trebuie s-o știi? zise el, încruntînd sprincenile. EMINESCU, N. 18. 2. (Învechit și popular, uneori urmat de determinări) A se umple de sînge, a se muia în sînge, a se roși. L-au scos din apă afară ca să nu se cufunde și să se încrunte toată apa cu sînge. SBIERA, P. 125. • reflexiv reciproc. Vierul cu dinții, leul cu unghiile, unul pre altul se încruntară. ȚICHINDEAL, forme 32. • tranzitiv Mi-l întreba S-aleagă ceva: Paloș să-și încrunte, Au luptă să lupte? TEODORESCU, P. P. 499. ♦ tranzitiv (Cu privire la ochi) A înroși. Grecul beat paloșu-i da, Iar Vulcan cum îl lua, Ochii-n sînge-și încrunta. ALECSANDRI, P. P. 138. – prezent industrie și: (rar) încruntez (CARAGIALE, O. I 45). – Variantă: (învechit și popular) cruntá, cruntez (BĂLCESCU, O. I 319, ȘEZ. VII 90), verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCRUNTA: ÎNCRUNTÁ, încrúnt, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. reflexiv (învechit) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCRUNTA: ÎNCRUNTÁ, încrúnt, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru. 2. reflexiv (învechit) A se umple de sânge; a se înroși. – În + crunta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCRUNTA încrunt: A ÎNCRUNTÁ încrúnt tranzitiv (sprâncenele sau fruntea) A face să se încrunte. [silabe în-crun-] /în + a crunta Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCRUNTA: ÎNCRUNTA verb a se întuneca, a se mohorî, a se posomorî. (Ce te-ai incrunta astfel?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încrunta: încruntá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încrúnt, persoana a treia singular: el / ea și plural încrúntă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCRUNTA: ÎNCRUNTÁ verb vezi înroși, însângera, roși, sângera. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încrunta: încrunta verb vezi ÎNROȘI. ÎNSÎNGERA. ROȘI. SÎNGERA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încrunta: încruntá (a incrunta) verb, indicativ prezent 3 încrúntă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCRUNTA INCRUNT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încrunta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încrunta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Ce te-ai încrunta astfel?. Ce te-ai încrunta astfel?. încruntá a încrunta verb, indicativ prezent 3 încrúntă. |
GRAMATICA cuvântului încrunta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încrunta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încrunta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încrunta? Vezi cuvântul încrunta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încrunta?[ în-crun-ta ] Se pare că cuvântul încrunta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încrunta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate ulițile?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încrunta se conjugă: ei ele încrúntă
