 | as |
|
| Incrimina [ in-cri-mi-na ] VEZI SINONIME PENTRU incrimina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incrimina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incrimina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încrimina (forma la infinitiv) A încrimina conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru INCRIMINA: INCRIMINÁ, incriminez, verb I. tranzitiv A învinui o persoană de săvârșirea unei crime; prin generalizare a învinovăți, a acuza. [Variante: încriminá verb I] – Din limba franceza incriminer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru INCRIMINA: INCRIMINÁ, incriminez, verb I. tranzitiv A acuza o persoană de săvârșirea unei crime; prin generalizare a învinovăți, a acuza. [Variante: încriminá verb I] – Din limba franceza incriminer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru INCRIMINA: INCRIMINÁ, incriminez, verb I. tranzitiv A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva, a învinovăți. – prezent industrie și: (învechit) incrímin. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INCRIMINA: INCRIMINÁ verb I. trecut A imputa cuiva acte criminale, a învinui pe cineva. [P.i. -nez și -min. / < limba franceza incriminer, italiana incriminare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru INCRIMINA: INCRIMINÁ verb trecut a imputa cuiva acte criminale, abuzuri etc.; a învinui. (< limba franceza incriminer, latina incriminare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A INCRIMINA: A INCRIMINÁ a incriminaéz tranzitiv (persoane) A acuza de săvârșirea unei crime. [silabe in-cri-] /<fr. incriminer Forme diferite ale cuvantului a incrimina: a incriminaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru incrimina: incriminá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu incriminéz, persoana a treia singular: el / ea și plural incrimineáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru incrimina: incrimina verb vezi ACUZA. INCULPA. ÎNVINOVĂȚI. ÎNVINUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru incrimina: incriminá (a incrimina) verb, indicativ prezent 3 incrimineáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A incrimina: A incrimina ≠ a dezvinovăți Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCRIMINA: ÎNCRIMINÁ verb I vezi incrimina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCRIMINA: ÎNCRIMINÁ verb I vezi incrimina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCRIMINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎNCRIMINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încrimina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A INCRIMINÁ Încriminaéz tranzitiv persoane A acuza de săvârșirea unei crime. Incriminá a Încrimina verb, indicativ prezent 3 incrimineáză. |
GRAMATICA cuvântului ÎNCRIMINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încrimina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNCRIMINA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE incrimina? Vezi cuvântul incrimina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul incrimina?[ in-cri-mi-na ] Se pare că cuvântul incrimina are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎNCRIMINA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A primi pe cineva sau a ieși înaintea cuiva cu pâine și sare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul incrimina se conjugă: ei ele incrimineáză
