 | as |
|
| încredinţa [ în-cre-din-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU încredinţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incredinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incredinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încredința (forma la infinitiv) A încredința conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚA: ÎNCREDINȚÁ, încredințez, verb I. 1. tranzitiv (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. vezi 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ (Cu privire la o taină) A împărtăși cuiva cu toată încrederea. (Poetic) Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. 2. reflexiv A se convinge de ceva. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. 3. tranzitiv A confirma, a asigura. Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. • absolut Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚA: ÎNCREDINȚA verb 1. a da, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livresc) a confia, (învechit) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a incredinta o scrisoare.) 2. a lăsa, a preda, (franțuzism) a confia. (A incredinta ceva cuiva.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livresc) a confia, (învechit și popular) a dezveli, (regional) a deveghea, (învechit) a propovădui. (I-a incredinta marele său secret.) 4. a asigura, (învechit) a adeveri, a încrede, a sigura. (A incredinta pe cineva de ceva.) 5. a (se) asigura, a (se) convinge, (învechit) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se incredinta cu ochii lui.) 6. a se convinge, (figurat) a se pătrunde. (S-a incredinta de însemnătatea sfatului primit.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCREDINȚA: A ÎNCREDINȚÁ a incredintaéz tranzitiv 1) A face să se încredințeze. 2) (ființe sau obiecte) A da să îngrijească sau să păzească (având încredere deplină). 3) (gânduri, frământări sufletești, intimități etc.) A comunica în mod confidențial; a destăinui; a confia. a incredinta cuiva secretul. /în + credință Forme diferite ale cuvantului a incredinta: a incredintaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚA: ÎNCREDINȚÁ, încredințez, verb I. 1. tranzitiv A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. tranzitiv A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ reflexiv A se convinge de ceva. 3. tranzitiv și reflexiv recipr. (regional) A (se) logodi. – În + credință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚA: ÎNCREDINȚÁ, încredințez, verb I. 1. tranzitiv A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. tranzitiv A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ reflexiv A se convinge de ceva. 3. tranzitiv și reflexiv recipr. (regional) A (se) logodi. – În + credință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încredința: încredința verb vezi ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BAZA. BIZUI. CERTIFICA. CONFIRMA. CONTA. DEMONSTRA. DOVEDI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. LOGODI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCREDINȚA: ÎNCREDINȚÁ verb 1. vezi înmâna. 2. vezi preda. 3. vezi destăinui. 4. vezi asigura. 5. vezi convinge. 6. a se convinge, (figurat) a se pătrunde. (S-a incredinta de însemnătatea sfatului primit.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încredința: încredințá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încredințéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încredințeáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încredința: încredințá (a incredinta) verb, indicativ prezent 3 încredințeáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCREDINTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încredința Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încredința dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a încredința o scrisoare. A încredința ceva cuiva. I-a încredința marele său secret. A încredința pe cineva de ceva. Voia să se încredința cu ochii lui. S-a încredința de însemnătatea sfatului primit. A ÎNCREDINȚÁ încredințaéz tranzitiv 1 A face să se încredințeze. încredința cuiva secretul. S-a încredința de însemnătatea sfatului primit. încredințá a încredința verb, indicativ prezent 3 încredințeáză. |
GRAMATICA cuvântului încredința? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încredința. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încredința poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încredinţa? Vezi cuvântul încredinţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încredinţa?[ în-cre-din-ţa ] Se pare că cuvântul încredinţa are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încredința |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: bărbușoară-de-munte?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încredința se conjugă: ei ele încredințeáză
