 | as |
|
| încovoia [ în-co-vo-ia ] VEZI SINONIME PENTRU încovoia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incovoia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incovoia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încovoia (forma la infinitiv) A încovoia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCOVOIA: ÎNCOVOIÁ, încovói, verb I. reflexiv (Despre ființe sau părți ale corpului) A se curba în formă de arc; a se arcui. Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie in sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. • tranzitiv Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209. (figurat) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51. • reflexiv (Despre obiecte) Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. ♦ figurat (Despre persoane) A se umili. Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15. Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. vezi 125. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCOVOIA: ÎNCOVOIA verb 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livresc) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (învechit și regional) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A incovoia o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și regional) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile s-au incovoia de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a incovoia de tot spinarea sub povară.) 4. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se îndoi. (Bietul om, s-a incovoia de tot de bătrînețe.) 5. a se coroia. (I s-a incovoia de tot nasul.) 6. a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (regional). a (se) încîrjoia. (Cîinele își incovoia coada.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încovoia: încovoiá (a incovoia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încovói, 3 încovoáie, persoana întâi plural: noi încovoiém; conjunctiv prezent 3 să încovoáie; gerunziu încovoínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încovoia: încovoiá verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu încovói, persoana a treia singular: el / ea și plural încovoáie, persoana întâi plural: noi încovoiém; gerunziu încovoínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încovoia: A (se) încovoia ≠ a (se) îndrepta Forme diferite ale cuvantului a incovoia: a incovoiase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încovoia: A încovoia ≠ a descovoia, a dezdoi Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCOVOIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încovoia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încovoia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a încovoia o bară metalică. Crengile s-au a încovoia de rod. I s-a a încovoia de tot spinarea sub povară. Bietul om, s-a a încovoia de tot de bătrînețe. I s-a a încovoia de tot nasul. Cîinele își a încovoia coada. A a încovoia o bară metalică. I s-a a încovoia de tot spinarea sub povară. I s-a a încovoia de tot nasul. încovoiá a a încovoia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încovói, 3 încovoáie, persoana întâi plural: noi încovoiém; conjunctiv prezent 3 să încovoáie; gerunziu încovoínd. |
GRAMATICA cuvântului A încovoia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încovoia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încovoia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încovoia? Vezi cuvântul încovoia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încovoia?[ în-co-vo-ia ] Se pare că cuvântul încovoia are patru silabe |
La plural verbul încovoia se conjugă: ei ele încovoáie