 | as |
|
| încovoia [ în-co-vo-ia ] VEZI SINONIME PENTRU încovoia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incovoia incovoi în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incovoia incovoi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încovoia (forma la infinitiv) A încovoia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCOVOIA: ÎNCOVOIÁ, încovói, verb I. reflexiv (Despre ființe sau părți ale corpului) A se curba în formă de arc; a se arcui. Se încovoaie sub o izbucnire de plîns. SAHIA, N. 37. Dar brațele-i goale, unul se încovoaie in sus, ca să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; celălalt se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. Dinaintea gurei de la sobă se încovoia o mîță albă, care torcea de mulțămire. ALECSANDRI, O. P. 95. • tranzitiv Părintele Ionaftan își încovoie trupul slab și începu urcușul prin umezeala desișurilor. SADOVEANU, O. VII 209. (figurat) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. Spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie. EMINESCU, O. I 51. • reflexiv (Despre obiecte) Își alese o sabie cam ruginită, dar cu fierul ce se încovoia de se făcea covrig. ISPIRESCU, L. 21. ♦ figurat (Despre persoane) A se umili. Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată; era un om dintr-o bucată. CARAGIALE, N. S. 15. Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan Pe lîngă cei mai din coadă boierași de la divan? HASDEU, R. vezi 125. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCOVOIA: ÎNCOVOIA verb 1. a (se) arcui, a (se) curba, a (se) îndoi, (livresc) a (se) cambra, (rar) a (se) recurba, (învechit și regional) a (se) încujba, a (se) scovîrda. (A incovoia o bară metalică.) 2. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) înclina, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și regional) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile s-au incovoia de rod.) 3. a (se) cocoșa, a (se) curba, a (se) îndoi, a (se) strîmba. (I s-a incovoia de tot spinarea sub povară.) 4. a se cocîrja, a se cocoșa, a se gheboșa, a se gîrbovi, a se îndoi. (Bietul om, s-a incovoia de tot de bătrînețe.) 5. a se coroia. (I s-a incovoia de tot nasul.) 6. a (se) incîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (regional). a (se) încîrjoia. (Cîinele își incovoia coada.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCOVOIA încovoi: A ÎNCOVOIÁ încovói tranzitiv A face să se încovoaie; a coroia; a arcui; a cambra; a curba. Vântul încovoaie copacii. /cf. limba slavă (veche) kovati Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încovoia: încovoiá (a incovoia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încovói, 3 încovoáie, persoana întâi plural: noi încovoiém; conjunctiv prezent 3 să încovoáie; gerunziu încovoínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încovoia: încovoiá verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu încovói, persoana a treia singular: el / ea și plural încovoáie, persoana întâi plural: noi încovoiém; gerunziu încovoínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCOVOIA INCOVOI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încovoia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încovoia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A încovoia o bară metalică. Crengile s-au încovoia de rod. I s-a încovoia de tot spinarea sub povară. Bietul om, s-a încovoia de tot de bătrînețe. I s-a încovoia de tot nasul. Cîinele își încovoia coada. A încovoia o bară metalică. I s-a încovoia de tot spinarea sub povară. I s-a încovoia de tot nasul. încovoiá a încovoia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu încovói, 3 încovoáie, persoana întâi plural: noi încovoiém; conjunctiv prezent 3 să încovoáie; gerunziu încovoínd. |
GRAMATICA cuvântului încovoia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încovoia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încovoia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încovoia? Vezi cuvântul încovoia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încovoia?[ în-co-vo-ia ] Se pare că cuvântul încovoia are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încovoia |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune conjuncție prin sau, învechit, în urmare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încovoia se conjugă: ei ele încovoáie
