 | as |
|
| înconjura [ în-con-ju-ra ] VEZI SINONIME PENTRU înconjura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inconjura inconjur în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inconjura inconjur din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înconjura (forma la infinitiv) A înconjura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURA: ÎNCONJURÁ, încónjur și înconjór, verb I. tranzitiv 1. A se mișca în jurul unui punct fix, a umbla de jur împrejur, a face ocolul unui locuțiune Înconjura casa alergînd. ♦ (Despre grupuri, colectivități etc.) A se afla, a sta, a fi așezat de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a împresura, a încercui. Oamenii veniră în fața lui și-l înconjurară. DUMITRIU, N. 91. Aș verb reflexiv:ea să văd, să-mi umplu sufletul de mișcarea și de priveliștile ce mă-nconjoară. VLAHUȚĂ, O. A. 424. Stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară. EMiNESCU, O. I 152. • (Poetic) Pădurea de brazi de la marginea podișului îl înconjoară cu liniștea ei. BOGZA, C. O. 87. ♦ (Cu privire la o casă, un oraș, o cetate etc.) A încercui cu forțe armate, a împresura, a asedia. Înconjurați casa, strigă Măgură. CAMILAR, N. I 13. ♦ reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A primi pe lîngă sine, a trăi în societatea, în tovărășia cuiva. S-a înconjurat de oameni harnici. 2. A închide, a izola printr-un gard, a face o împrejmuire. A înconjurat terenul cu gard. ♦ A încercui. Susan a măsurat de cîteva ori din ochi ramurile copacului, pe urmă, zgâriind pămîntul cu bățul, a înconjurat tulpina larg, la cinci-șase metri distanță. GALAN, Z. R. 92. ♦ A cuprinde, a îmbrățișa. Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară Gîtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă. EMINESCU, O. I 42. • figurat Poporul nostru înconjură cu dragostea sa armata populară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2235. 3. A umbla mult (în căutarea unui lucru), a bate drumurile, a străbate, a cutreiera, a alerga dintr-un loc într-altul. A înconjurat tot orașul. ♦ A face un ocol, a ocoli. Ca să ajungă la gară trebuie să înconjure mult. ▭ Goliciunea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul, se spune pentru a arăta că dintre toate nevoile omului foamea e cea mai imperioasă. – Variantă: încunjurá (CREANGĂ, P. 278, EMINESCU, N. 9, ALECSANDRI, P. I 10) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURA: ÎNCONJURA verb 1. a ocoli, (învechit) a împrejura. (A inconjura clădirea.) 2. a ocoli. (Ai inconjura mult pînă la mine.) 3. a împrejmui, a închide, a îngrădi, (învechit și popular) a ocoli, (popular) a țărcui, (regional) a prejmui. (A inconjura un teren cu un gard.) 4. a împresura, a încercui, a învălui, (învechit și popular) a cuprinde, (învechit) a împrejura. (L-au inconjura pe dușman.) 5. a asedia, a împresura, a încercui, (învechit și regional) a ocoli, (învechit) a închide, a înveriga. (Dușmanul inconjura cetatea.) 6. a împresura, a încercui, (figurat) a încinge. (Munții inconjura cîmpia.) 7. a chenărui, a împrejmui, a încadra, a mărgini, (figurat) a tivi. (Soarele inconjura cu lumină poiana.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru înconjura: înconjurá (încónjur, înconjurát), verb – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. latina congyrare (Pușcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, variantă destul de frecventă, a suferit o disimilație; conform jur, împrejur. – derivat înconjurător, adjectiv (care înconjură); înconjurime, substantiv feminin (împrejurime). Forme diferite ale cuvantului inconjura: încónjur inconjuraîn Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCONJURA înconjur 1.: A ÎNCONJURÁ încónjur 1. tranzitiv 1) A ocoli de jur împrejur. a inconjura inconjur 1. Pământul. 2) A cuprinde de jur împrejur (ca într-un cerc); a încercui; a împrejmui; a împresura. Munții înconjoară câmpia. 2. intranzitiv 1) A trăi în anturajul cuiva. A fi a inconjura inconjur 1.t de prieteni. 2) A face un ocol; a merge pe un drum mai lung. Ai a inconjura inconjur 1.t mult până la mine? 3) figurat rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. [Și înconjor] /în + învechit a conjura Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înconjura: înconjurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încónjur/înconjór, persoana a treia singular: el / ea și plural încónjură/înconjoáră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încónjure/înconjoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înconjura: !înconjurá (a inconjura) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înconjór, 3 înconjoáră; conjunctiv prezent 3 să înconjoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCONJURA: ÎNCONJURÁ verb vezi cruța, menaja. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru înconjura: înconjura verb vezi CRUȚA. MENAJA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCONJURA INCONJUR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL înconjura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului înconjura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A înconjura clădirea. Ai înconjura mult pînă la mine. A înconjura un teren cu un gard. L-au înconjura pe dușman. Dușmanul înconjura cetatea. Munții înconjura cîmpia. Soarele înconjura cu lumină poiana. înconjura Pământul. A fi înconjurat de prieteni. Ai înconjurat mult până la mine? 3 figurat rar A vorbi pe ocolite; a nu spune pe de-a dreptul. Munții înconjura câmpia. Soarele înconjura cu lumină poiana. !înconjurá a înconjura verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înconjór, 3 înconjoáră; conjunctiv prezent 3 să înconjoáre. |
GRAMATICA cuvântului înconjura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului înconjura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul înconjura poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înconjura? Vezi cuvântul înconjura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înconjura?[ în-con-ju-ra ] Se pare că cuvântul înconjura are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL înconjura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A fi sau a ajunge cal de poștă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înconjura se conjugă: ei ele încónjură/înconjoáră
