eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a incondura


GRAMATICĂSILABE
încondura [ în-con-du-ra ]
VEZI SINONIME PENTRU încondura PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a incondura în mai multe dicționare

Definițiile pentru a incondura din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a încondura
Verbul: a încondura (forma la infinitiv)
A încondura conjugat la timpul prezent:
  • eu încondur
  • tu înconduri
  • el ea încondură
  • noi încondurăm
  • voi încondurați
  • ei ele încondură
VEZI VERBUL a încondura CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCONDURA:
ÎNCONDURÁ2, încóndur și încondór, verb

I. tranzitiv (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile. Șalupele cu două pînze alunecă, se întrec ca lebedele, cînd își încondură aripile și vîslesc adînc cu picioarele lor cenușii. DELAVRANCEA, vezi vezi 161.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

încondura
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru încondura:
încondurá, încóndur sau înconduréz, verb I (regional)

1. (învechit) a (se) încălța în conduri.

2. a se umfla în pene, a se mândri.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

ÎNCONDURA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ÎNCONDURA:
ÎNCONDURÁ2, persoană 3 încóndură, verb

I. tranzitiv (Rar, despre păsări) A-și înfoia penele, aripile.

– Din în- + condur.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

A ÎNCONDURA
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCONDURA:
A ÎNCONDURÁ persoană 3 încóndură tranzitiv rar (penele sau aripile) A face să se înfoaie. /în + condur
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNCONDURA
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ÎNCONDURA:
ÎNCONDURÁ1, încóndur, verb

I. reflexiv (învechit) A se încălța cu conduri.

– Din în- + condur.
Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

ÎNCONDURA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCONDURA:
ÎNCONDURÁ1, încóndur și încondór, verb

I. reflexiv (Rar) A se încălța cu conduri.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


CUVINTE APROPIATE DE 'A INCONDURA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

GRAMATICA cuvântului ÎNCONDURA?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încondura.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎNCONDURA poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE încondura?
    Vezi cuvântul încondura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încondura?
    [ în-con-du-ra ]
    Se pare că cuvântul încondura are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Membru superior?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a fi foarte mânios
    spațiul din jurul unui magnet în care se exercită forța acestuia
    mână
    subîmpărțire mai veche a dreptului, care se ocupa de relațiile persoanelor cu statul
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app