 | as |
|
| încolăci [ în-co-lă-ci ] VEZI SINONIME PENTRU încolăci PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incolaci în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incolaci din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încolăci (forma la infinitiv) A încolăci conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCI: ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, verb IV. 1. reflexiv A se face ca un cerc, a se înfășura în formă de colac (uneori în jurul unui obiect); a se încovriga, a se încolătăci. Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34. Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89. Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111. • figurat Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA, I. 71. Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284. • tranzitiv Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118. (Complementul indică obiectul încercuit) Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125. Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. id. I. 12. ♦ tranzitiv A înfășura un material flexibil în formă de colac. 2. reflexiv (Despre rîuri, drumuri) A avea o linie cotită, a face cotituri, a șerpui. Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. vezi limba română noiembrie 1953, 11. D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S. 3. 3. tranzitiv (Complementul indică brațele sau picioarele) A încrucișa. Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286. – Variantă: colăcí verb IV. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCI: ÎNCOLĂCI verb 1. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (regional) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (învechit) a (se) învălui. (Se incolaci în jurul...) 2. a (se) încîrliga, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (regional) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a incolaci coada.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCI: ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ reflexiv (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ tranzitiv A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCOLĂCI: ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ reflexiv (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ tranzitiv A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încolăci: încolăcí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încolăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea încolăceá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încolăceáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încolăci: încolăcí (a incolaci) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încolăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea încolăceá; conjunctiv prezent 3 să încolăceáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCOLĂCI: A ÎNCOLĂCÍ a incolaciésc tranzitiv A face să se încolăcească. /în + colac Forme diferite ale cuvantului a incolaci: a incolaciésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încolăci: A (se) încolăci ≠ a (se) descolăci Forme diferite ale cuvantului a incolaci: a incolacise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCOLACI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încolăci Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încolăci dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Se a încolăci în jurul. Cîinele și-a a încolăci coada. Se a încolăci în jurul. încolăcí a a încolăci verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încolăcésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea încolăceá; conjunctiv prezent 3 să încolăceáscă. A ÎNCOLĂCÍ a încolăciésc tranzitiv A face să se încolăcească. |
GRAMATICA cuvântului A încolăci? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încolăci. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încolăci poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE încolăci? Vezi cuvântul încolăci desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încolăci?[ în-co-lă-ci ] Se pare că cuvântul încolăci are patru silabe |