 | as |
|
| înclina [ în-cli-na ] VEZI SINONIME PENTRU înclina PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inclina în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inclina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a inclina (forma la infinitiv) A inclina conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCLINA: ÎNCLINÁ, înclín, verbI. 1. reflexiv A se îndoi ușor (spre pămînt, în jos), a se pleca. vezi încovoia. Poate verb reflexiv:eam ca să fiu umbră, poate verb reflexiv:eam să fiu lumină... Sau o floare ce pe țărmuri de pîraie se înclină. MACEDONSKI, O. I 71. El în brațe prinde fata, peste față i se-nclină. EMINESCU, O. I 79. Copilița se înclină, Ca o floare de grădină. ALECSANDRI, P. P. 206. • tranzitiv Dima și Fomete au înclinat capetele și au tăcut, ațintindu-și ochii asupra pămîntului. GALAN, Z. R. 30. ♦ A se pleca în fața cuiva în semn de salut, de admirație sau de devotament. vezi închina. Tudor și Bîrnovă se înclinară, cu ochii plini de admirație neprefăcută. SADOVEANU, O. VII 83. Vei saluta trecătorii... Te înclini pînă la pămînt. SAHIA, N. 102. Străinu-n cale-i se înclină Și pe genunchi cade cu dor. ALECSANDRI, P. III 334. 2. tranzitiv A apleca un corp, a-i da o poziție aplecată, a mări înclinația unui corp. ♦ reflexiv figurat (Despre soare) A se coborî (către asfințit); (prin extensie despre zi) a se apropia de sfîrșit. Ceasul e în deseară și ziua se înclină! GALACTION, O. I 34. Soarele se înclina. C. PETRESCU, S. 178. Soarele cam binișor S-a-nclinat către sfințite. COȘBUC, P. II 127. 3. reflexiv figurat A se lăsa convins, a admite, a aproba, a accepta, a se închina. Mă înclin în fața argumentelor tale. 4. intranzitiv figurat (Urmat de o completivă indirectă) A fi dispus să... Înclin să cred că e sincer. ▭ Cu atît mai puțin era înclinat să guste în acele împrejurări măreția peisajului. VORNIC, P. 188. ♦ A avea înclinație, a simți vocație, atracție (pentru o disciplină, o meserie etc.). Înclină spre inginerie. 5. reflexiv reciproc. figurat (Învechit) A avea legături de dragoste cu cineva. Oh, cît eram de liniștită pînă a nu mă înclina cu tine. FILIMON, C. 103. Lăsă toate ce avea și se înclină cu un ibovnic. GORJAN, H. II 121. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCLINA: ÎNCLINA verb 1. a (se) apleca, a atîrna, a cădea, a (se) coborî, a (se) culca, a (se) curba, a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) lăsa, a (se) pleca, (învechit și popular) a (se) povedi, (regional) a (se) poligni, (învechit) a (se) închina. (Crengile se inclina de rod.) 2. a (se) apleca, a (se) lăsa, a (se) pleca, a (se) povîrni, a (se) prăvăli, (popular și fam.) a (se) hîi. (Casa s-a inclina pe-o parte.) 3. a (se) apleca, a (se) lăsa, a (se) strîmba, (popular și fam.) a (se) hîi, (regional) a (se) șoldi. (Stîlpul de telegraf s-a inclina.) 4. a se închina, a se pleca, a se prosterna. (Se inclina adînc în fața lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCLINA: ÎNCLINÁ, înclín, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ reflexiv A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ reflexiv figurat (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. reflexiv figurat A se declara convins; a admite, a accepta. 3. intranzitiv figurat A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. reflexiv recipr. figurat (învechit) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din limba franceza incliner, latina inclinare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCLINA: ÎNCLINÁ, înclín, verb I. 1. reflexiv și tranzitiv A (se) apleca în jos sau într-o parte; a (se) pleca. ♦ reflexiv A face o plecăciune; a saluta; a (se) pleca, a (se) închina. ♦ reflexiv figurat (Despre soare) A coborî către asfințit, a apune; (despre zi) a se apropia de sfârșit. 2. reflexiv figurat A se declara convins; a admite, a accepta. 3. intranzitiv figurat A fi dispus să... ♦ A se simți atras de ceva, a simți vocație, atracție pentru ceva; a se apleca. 4. reflexiv recipr. figurat (învechit) A avea legături de dragoste cu cineva. – Din limba franceza incliner, latina inclinare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCLINA: ÎNCLINÁ verb I. trecut, reflexiv A (se) apleca (în jos sau într-o parte); a (se) îndoi. ♦ reflexiv A se pleca în fața cuiva, a se ploconi. ♦ reflexiv (figurat) A fi convins, a se convinge. ♦ (figurat) intr. A fi dispus să... [p.i. înclín, 3,6 -nă, variantă inclina verb I. / < limba franceza incliner, conform latina, italiana inclinare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCLINA: ÎNCLINÁ verb vezi apune, asfinți, coborî, dispărea, pieri, pleca. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înclina: încliná verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu înclín, persoana a treia singular: el / ea și plural înclínă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru înclina: încliná, înclín, verb I (regional) a pune clini la o cămașă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înclina: încliná (a inclina) verb, indicativ prezent 3 înclínă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A înclina: A (se) înclina ≠ a (se) îndrepta Forme diferite ale cuvantului a inclina: a inclinase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru INCLINA: INCLINÁ verb I. vezi înclina. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCLINA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL INCLINA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului inclina dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Crengile se inclina de rod. Casa s-a inclina pe-o parte. Stîlpul de telegraf s-a inclina. Se inclina adînc în fața lui. încliná a inclina verb, indicativ prezent 3 înclínă. |
GRAMATICA cuvântului INCLINA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului inclina. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul INCLINA poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE înclina? Vezi cuvântul înclina desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înclina?[ în-cli-na ] Se pare că cuvântul înclina are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL INCLINA |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adverbiala în minoritate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul înclina se conjugă: ei ele înclínă
