 | as |
|
| încleşta [ în-cleş-ta ] VEZI SINONIME PENTRU încleşta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inclesta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inclesta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încleșta (forma la infinitiv) A încleșta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTÁ, încleștez, verb I. 1. tranzitiv (Despre oameni, cu privire la mîini, pumni, fălci etc.) A strînge puternic, ca un clește. Lopătarii surprinși încleștară mîinile pe lopeți. GALACTION, O. I 198. Radu încleștează pumnii înăbușit. CAMIL PETRESCU, T. II 57. Taci! șopti ea încleștîndu-și nervos mîna stîngă pe brațul lui. REBREANU, R. I 221. • Expresia: A încleșta (sau, reflexiv, a i se încleșta cuiva) fălcile (sau gura) = a înțepeni (sau a i se înțepeni cuiva) maxilarele; prin extensie a amuți, a nu mai putea vorbi (din cauza unei emoții, a unei boli). Mi se încleștaseră fălcile, de nu mai puteam vorbi. CAMIL PETRESCU, U. N. 341. O emoție distrugătoare îi încleșta fălcile, bătăile inimii îl sufocau. VLAHUȚĂ, O. A. III 118. ♦ (Cu privire la un obiect, la un instrument) A prinde strîns, ca într-un clește; a strînge cu putere. El tace năuc, încleștînd ruginita-i lopată. TOMA, C. vezi 399. 2. reflexiv (Despre mîini, prin extensie despre oameni) A se agăța, a se prinde cu putere (de ceva); a rămîne prins (de ceva). Cîteva femei, sălbăticite de spaimă... se încleștează de gîtul vitelor. CAMILAR, N. I 304. Mîinile lui se încleștaseră pe frîu. SANDU-ALDEA, U. P. 16. Biata Malcă, de frică, s-a încleștat de gîtul lui moș Nichifor. CREANGĂ, O. A. 121. • figurat Îl părăsise acea putere de luare-aminte care se încleșta de lecție și-i sorbea înțelesul dintr-o citire. VLAHUȚĂ, O. A. I 100. 3. reflexiv (Determinat adesea prin «în (sau «la) luptă») A se încăiera, a se lupta cu îndîrjire, corp la corp. Ercule se încleștă la luptă cu Achelou. ISPIRESCU, U. 72. Ei se-ncleștează-n luptă cu-a nemților armată. ALECSANDRI, P. II 159. ♦ figurat (Despre război, lupte) A crește în intensitate, a se înteți; a ajunge la încăierare generală, la luptă corp la corp. Lupta se încleștase acum crîncenă și stăruitoare. ODOBESCU, S. III 585. Lupta urlă, se-ncleștează. ALECSDANDRI, P. II 16. Și războiul se-ncleștează, mai ucigaș. NEGRUZZI, S. I 122. – prezent industrie persoană 3 și: încleáștă (BELDICEANU, P. 63). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTÁ, încleștez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. • Expresia: (reflexiv) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. reflexiv A se agăța cu desperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. reflexiv recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTÁ, încleștez, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) strânge puternic, ca un clește; a (se) înțepeni. • Expresia: (reflexiv) A i se încleșta (cuiva) fălcile (sau gura) = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți. ♦ tranzitiv A prinde strâns (ca într-un clește) un obiect, un instrument. 2. reflexiv A se agăța cu disperare (de ceva), a se prinde puternic (cu mâinile, cu brațele) de ceva; a rămâne prins de ceva (sau de cineva). 3. reflexiv recipr. A se lupta cu îndârjire, corp la corp; a se încăiera. ♦ reflexiv figurat (Despre bătălii, războaie) A deveni crâncen, a se înteți. – În + clește. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCLEȘTA: ÎNCLEȘTA verb 1. a strînge. (A inclesta dinții, pumnii.) 2. a (se) contracta, a (se) crispa, a (se) zgîrci. (Fața i se inclesta; furia îi inclesta fața.) 3. a se încăiera, (regional) a se încocleți. (S-au inclesta la luptă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCLEȘTA: A ÎNCLEȘTÁ a inclestaéz tranzitiv 1) A prinde ca în clește. 2) A strânge cu putere (ca un clește). a inclesta pumnii. [silabe în-cleș-] /în + clește Forme diferite ale cuvantului a inclesta: a inclestaéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încleșta: încleștá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încleștéz, persoana a treia singular: el / ea și plural încleșteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încleșta: încleștá (a inclesta) verb, indicativ prezent 3 încleșteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încleșta: A încleșta ≠ a descleșta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCLESTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încleșta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încleșta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a încleșta dinții, pumnii. Fața i se a încleșta; furia îi a încleșta fața. S-au a încleșta la luptă. A ÎNCLEȘTÁ a încleștaéz tranzitiv 1 A prinde ca în clește. A încleșta pumnii. A a încleșta dinții, pumnii. încleștá a a încleșta verb, indicativ prezent 3 încleșteáză. |
GRAMATICA cuvântului A încleșta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încleșta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încleșta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încleşta? Vezi cuvântul încleşta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încleşta?[ în-cleş-ta ] Se pare că cuvântul încleşta are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A încleșta Inţelegi mai uşor cuvântul a încleșta dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A încleșta sau, reflexiv, a i se încleșta cuiva fălcile sau gura = a înțepeni sau a i se înțepeni cuiva maxilarele; prin extensie a amuți, a nu mai putea vorbi din cauza unei emoții, a unei boli reflexiv A i se încleșta cuiva fălcile sau gura = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți reflexiv A i se încleșta cuiva fălcile sau gura = a i se înțepeni maxilarele; prin extensie a nu mai putea vorbi, a amuți |
La plural verbul încleșta se conjugă: ei ele încleșteáză