 | as |
|
| încinge [ în-cin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU încinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incinge în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încinge (forma la infinitiv) A încinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE1, încíng, verb III. 1. reflexiv (Despre foc) A se aprinde puternic, a arde cu flacără mare. Focul se încingea greoi. Ardea numai înlăuntru și mai mult afuma. REBREANU, R. II 205. Flacăra începu a se încinge. ODOBESCU, S. I 21. Focul cînd se încinge, Anevoie se stinge. PANN, P. vezi III 12. • tranzitiv (Rar) Desprinse verb reflexiv:eo două scînduri... le aruncă pe foc... focul le încinse. CONTEMPORANUL, VIIII 193. (Poetic) Flăcările încingeau zările. SADOVEANU, O. I 247. Voi, norilor mătăhăloși, Încingă-vă flăcări albastre. TOMA, C. vezi 353. 2. reflexiv (Despre obiecte) A se înfierbînta tare; a se încălzi (pînă la incandescență). Soba s-a încins. • tranzitiv Oltul străbate uriașa monotonie a cîmpiei. Sînt întinderi nesfîrșite de pămînt, pe care soarele le încinge ca pe niște cuptoare. BOGZA, C. O. 386. La căldura soarelui de primăvară, care începuse să încingă fața mlaștinilor, o moliciune plăcută cuprinse nervii omului. CARAGIALE, O. I 286. 3. tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune; cu privire la o ființă) A cuprinde; a consuma, a mistui. Întețindu-l și încingîndu-l dorul de părinți, hotărî să se ducă. ISPIRESCU, L. 103. Amoroase porumbițe... zboară către dulcele lor cuib, purtate prin aer de dorul ce le-ncinge. ODOBESCU, S. III 35. ♦ reflexiv A se manifesta puternic, a se aprinde. Dragostea... se încinsese între ei. ISPIRESCU, L. 78. ♦ (Cu privire la acțiuni în desfășurare) A începe cu putere, cu aprindere, a desfășura puternic. Băieții încinseră o horă de gemea puntea vaporului. BART, S. M. 13. • reflexiv Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. COȘBUC, P. I 143. Dan reluă discuția. Atunci se încinse o ceartă crudă, înveninată. VLAHUȚĂ, O. A. 313. Unde nu se încinge între dînșii o bătaie crîncenă. CREANGĂ, A. 112. 4. reflexiv (Despre cereale, făină etc.) A începe să fermenteze din pricina umezelii și a căldurii care urmează după aceea; a se strica, a se aprinde. S-a încins mălaiul. ▭ Dacă se întîmplă ca bobii de fasole să nu fie bine uscați... este de neapărată trebuință ca fasolea să se usuce, întinzîndu-se la soare... căci altfel se aprinde, se încinge, se înnegrește și prinde mucegai. PAMFILE, A. R. 187. – Forme gramaticale: perfectul simplu încinsei, participiu încins. – Variantă: (învechit și regional) încínde (TEODORESCU, P. P. 322) verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE2, încíng, verb III. tranzitiv 1. (Cu privire la o cingătoare, un brîu etc.) A înfășura (strîngînd) în jurul mijlocului. Și-a încins brîul. ▭ Scoase trei frîne pe cari, la sfatul calului, le și încinse pe sub cămașă. BOTA, P. 30. • figurat Cerul încinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC, vezi 129. • (Cu privire la partea corpului care este încinsă; determinarea este introdusă prin prepoziție «cu») Își încinse mijlocul cu un brîu latina • reflexiv [Dacii] se încingeau la brîu cu curea de piele. istorie R.P.R. 32. În cămașă, încins cu brîu cu ciucuri, portul ți-era ca înfățișarea căminului tău de albaneză ARGHEZI, P. T. 9. Se încinse pe deasupra șalului cu curea lată. NEGRUZZI, S. I 23. Cu brîu roșu se-ncingea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 244. • reflexiv figurat Se-ncinge cu aur cununa Pădurii de brad de pe culmi. COȘBUC, P. II 15. • reflexiv (Cingătoarea nu este indicată) Nu te-ncinge, mîndro, latina.. Ci te-ncinge strîns și bine. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 254. • (Subiectul este cingătoarea) Un brîu albastru de mătasă îi încingea mijlocul. SADOVEANU, O. VII 19. Mlădiul trup i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. 2. A prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe mînici și încing baioneta. SADOVEANU, O. VI 281. Încinse sabia... la brîu. RETEGANUL, P. I 9. Păturică încinse iataganul. FILIMON, C. 271. 3. figurat A înconjura (din toate părțile), a împresura. De trei zile-acum pe mare... Vîntul suflă și ne-mpinge, Orizonul ne încinge, Ca un cerc nemărginit. ALECSANDRI, P. A. 83. • reflexiv Împrejurul curții se încinge un gard de cătină. GÎRLEANU, L. 9. – Forme gramaticale: perfectul simplu încinsei; participiu încins. – Variantă: cínge verb III. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE1, încíng, verb III. 1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. • tranzitiv factitiv El încinge focul. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ reflexiv și tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [perfectul simplu încinsei, participiu încins] – latina incendere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE1, încíng, verb III. 1. reflexiv (Despre foc) A arde cu flacără mare, a se aprinde bine. • tranzitiv factitiv El încinge focul. 2. reflexiv și tranzitiv A (se) înfierbânta, a (se) încălzi tare. ♦ tranzitiv figurat (Despre un sentiment, o pasiune) A cuprinde, a copleși pe cineva; a consuma, a mistui. ♦ reflexiv figurat A se manifesta puternic; a se aprinde, a se înflăcăra. ♦ reflexiv și tranzitiv figurat (Despre o luptă, o confruntare, o discuție etc.) A (se) înteți. 3. reflexiv (Despre fân, cereale, făină etc.) A începe să se altereze prin fermentare; a se strica; a se aprinde. [perfectul simplu încinsei, participiu încins] – latina incendere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCINGE verb 1. a arde, a încălzi, a înfierbînta. (A incinge cuptorul de pîine.) 2. a înfierbînta, (învechit și regional) a pripi. (Flăcările îi incinge obrazul.) 3. a se coace, a se înfierbînta. (S-a incinge stînd lîngă sobă.) 4. a dogori, a înfierbînta, (rar) a răscoace. (Soarele incinge pămîntul.) 5. a se aprinde, a fermenta, (regional) a se izgorî, (învechit) a se scoace. (Fînul se incinge.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE2, încíng, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) înfășura peste mijloc cu o cingătoare, un brâu etc. 2. tranzitiv și reflexiv A(-și) prinde o armă de mijlocul corpului (cu o curea). 3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile), a împresura. [perfectul simplu încinsei, participiu încins] – latina incingere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE2, încíng, verb III. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) înfășură peste mijloc cu cingătoare, un brâu etc. 2. tranzitiv și reflexiv A(-și) prinde o armă la brâu (cu o curea). 3. tranzitiv figurat A înconjura (din toate părțile), a împresura. [perfectul simplu încinsei, participiu încins] – latina incingere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încinge: încinge vezi 1. a se aprinde: jocul se încinse; figurat se încinse o convorbire, o luptă; 2. a se încălzi și a se strica (de grâu, fân). [Vechiu-rom. încinde = latina INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încinge: încínge (a înfierbânta, a înfășura cu o cingătoare) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu încinséi, persoana întâi plural: noi încínserăm; gerunziu încingând; participiu încíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încinge: încínge (a incinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încíng, persoana întâi plural: noi încíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu încinséi, persoana întâi plural: noi încínserăm; gerunziu încingấnd; participiu încíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE verb (învechit) a (se) înfășura, a (se) strânge, (învechit) a (se) împrejura. (Un brâu îi incinge mijlocul; se incinge cu un brâu.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCINGE verb 1. (învechit) a (se) împrejura. (Se incinge cu un brîu.) 2. a înfășura, a strînge. (Un brîu îi incinge mijlocul.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCINGE: ÎNCÍNGE verb vezi intensifica, împresura, încercui, înconjura, înflăcăra, înfoca, înroși, înteți. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru încinge: încinge vezi a înfășură mijlocul corpului, a coprinde împrejur: încingeți-vă spada. [latina INCINGERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încinge: încinge verb vezi INTENSIFICA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNFOCA. ÎNROȘI. ÎNTEȚI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încinge: A (se) încinge ≠ a (se) descinge Forme diferite ale cuvantului a incinge: a incingese Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încinge: încinge, încing vezi t. a bate. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încinge: A încinge ≠ a descinge Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCINGE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a încinge cuptorul de pîine. Flăcările îi a încinge obrazul. S-a a încinge stînd lîngă sobă. Soarele a încinge pămîntul. Fînul se a încinge. A a încinge cuptorul de pâine. Flăcările îi a încinge obrazul. Soarele a încinge pământul. Fânul s-a a încinge. încínge a a încinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încíng, persoana întâi plural: noi încíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu încinséi, persoana întâi plural: noi încínserăm; gerunziu încingấnd; participiu încíns. Un brâu îi a încinge mijlocul; se a încinge cu un brâu. Se a încinge cu un brîu. Un brîu îi a încinge mijlocul. |
GRAMATICA cuvântului A încinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încinge poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE încinge? Vezi cuvântul încinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încinge?[ în-cin-ge ] Se pare că cuvântul încinge are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL A încinge Inţelegi mai uşor cuvântul a încinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeîncinde = latina INCENDERE: forma modernă încinge e un compromis din încinde și încinge, perfectul lor comun fiind încinse |