 | as |
|
| încheia [ în-che-ia ] VEZI SINONIME PENTRU încheia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incheia în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incheia din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încheia (forma la infinitiv) A încheia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIA: ÎNCHEIÁ, închéi, verb I. tranzitiv I. 1. (Cu privire la obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) A împreuna părțile, a le strînge alături (fixîndu-le cu ajutorul nasturilor, șireturilor, copcilor etc.); a închide. Își încheie haina în toți nasturii. VLAHUȚĂ, O. A. 128. Își încheie haina plină de șireturi. EMINESCU, O. I 87. • reflexiv (Despre obiecte de îmbrăcăminte) Un vînăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. EMINESCU, O. I 170. Era încinsă cu un colan de aur ce se încheia cu mari paftale. NEGRUZZI, S. I 145. ♦ reflexiv (Despre persoane) A-și prinde nasturii, copcile de la haine; a se îmbumba. Incheie-te la haină. ♦ (Cu privire la nasturi, șireturi etc.) A trece prin găurile respective; (cu privire la copci) a introduce una într-alta spre a împreuna cele două părți ale îmbrăcămintei, încălțămintei etc. Încheie-ți nasturii. 2. (Cu privire la părțile componente ale unui obiect) A potrivi unul într-altul; a îmbina, a uni, a monta. vezi fixa. Teslarii, cioplind grinzile cu bărzile, le suie pe zid și le așază, încheindu-le una cu alta. DRĂGHICI, R. 44. Făcusă un car și-l încheiasă în casă. ȘEZ. I 189. • reflexiv figurat Hora de fete... s-a încheiat și, legănat și molatec, se mișcă după sunetul... scripcii. HOGAȘ, DR. II 185. ♦ reflexiv (Despre vegetație) A acoperi un loc în chip neîntrerupt, a forma un covor de verdeață. Pădurea de stejari din apropiere se încheiase. SADOVEANU, E. 5. Pădurile nu înverziseră încă, dar pruniștele erau în floare, iarba se încheiase, sălciile, răchitele și plopii lăsaseră mîțișori. SLAVICI, O. II 30. II. 1. (Cu privire la o durată de timp, la o muncă, la o acțiune, la o operă etc.) A pune capăt, a sfîrși, a termina. Obișnuia să-și încheie fiecare frază cu un gest larg, totdeauna același. GALAN, Z. R. 85. Asudat și istovit, încheie învîrtita cu o apăsare zdravănă de arcuș. REBREANU, I. 16. Încheiem această introducere ce ne era neapărată. CARAGIALE, O. III 219. • reflexiv A stîrnit o ceartă care mai-mai să se încheie cu scandal. REBREANU, I. 84. Năprasnica luptă dintre cei doi uriași... s-a încheiat. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. A făcut un semn... prin care le arăta că sfatul s-a încheiat. CARAGIALE, O. III 72. ♦ (Cu privire la socoteli, calcule) A ajunge la capăt; a termina. Seara, încheindu-și bilanțul zilei, fu totuși mulțumit. REBREANU, R. I 242. Badea Niculaie... pleacă să-l găsească ca să-și încheie socotelile. GHICA, S. VII. ♦ (Urmat de o completivă directă). A trage concluzia, a conchide. Prințul Cantemir încheie, fără nici un alt temei, că el trebuie să fi fost odată husari. BĂLCESCU, O. I 120. ♦ A forma capătul a ceva; a delimita, a mărgini. Tunurile incheie coloana. • (Poetic) Sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. ♦ reflexiv A se limita, a se rezuma la... Familia lui Gheorghe, toată, se încheia în mama lui și-n cele două surori. VLAHUȚĂ, N. 47. Ș-apoi chitiți că numai în arc se încheia tot meșteșugul și puterea omului aceluia? CREANGĂ, P. 245. 2. (Cu privire la acorduri, tratate, contracte etc.) A stabili condițiile, a întocmi actul respectiv (și a-l semna). În 1886, Romînia a încheiat convențiuni comerciale cu Rusia, Elveția și Franța. istorie R.P.R. 415. Nu va pleca de-acolo pînă nu va fi încheiat vînzarea. REBREANU, R. I 259. La 1501 el merse în Polonia de încheie pacea între Ștefan vv. și Albert, regele Poloniei. BĂLCESCU, O. I 81. • reflexiv pasiv Contractul colectiv ce se încheie între muncitori și conducerea administrativă a întreprinderilor socialiste exprimă unitatea deplină de interese a părților contractante. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 83. Înaltul hatișerif fu citit și tălmăcit și se încheie toată rînduiala după izvod și după datină. SADOVEANU, O. VII 73. ♦ A redacta, a alcătui. (reflexiv pasiv) A doua zi s-a constatat cazul și s-a încheiat cuvenitul proces-verbal. VLAHUȚĂ, O. A. 152. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIA: ÎNCHEIA verb 1. a închide, (regional) a îmbumba. (A incheia o haină.) 2. a îmbina, a prinde, a uni. (A incheia capetele bîrnelor.) 3. a se articula. (Locul unde se incheia un os.) 4. a epuiza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (astăzi rar) a slei, (popular) a găta, a mîntui. (A incheia tot ce avea de spus.) 5. a conchide, a sfîrși, (livresc) a concluziona. (Vorbitorul a incheia astfel...) 6. a isprăvi, a închide, a sfîrși, a termina. (Să incheia discuția.) 7. a (se) isprăvi, a (se) sfîrși, a (se) termina, (livresc) a (se) fini, (rar) a (se) epiloga, (popular) a (se) dovedi, a (se) găta, a (se) găti, a (se) istovi, a (se) mîntui, (prin vestul Transilvania) a (se) sculi, (învechit) a (se) săvîrși. (A incheia treaba; spectacolul s-a incheia.) 8. a finaliza, a isprăvi, a sfîrși, a termina, (livresc) a fini. (A incheia o lucrare începută.) 9. a desăvîrși, a sfîrși, a termina. (A incheia opera începută de alții.) 10. a se sfîrși, a se termina, (învechit și popular) a se petrece, (învechit și regional) a se obîrși. (Toate trec și se incheia.) 11. a se duce, a (se) sfîrși, a se termina, a trece. (S-a incheia și vacanța.) 12. a expira, a se isprăvi, a se sfîrși, a se termina. (S-a incheia termenul de garanție.) 13. a lichida, a sfîrși, a termina. (A incheia toate socotelile.) 14. a se sfîrși, a se solda, a se termina. (Disputa s-a incheia cu un eșec.) 15. (juridic) a contracta. (A incheia o căsătorie.) 16. (învechit) a așeza, a lega, a statornici. (A incheia o pace onorabilă.) 17. a semna. (Am aflat că părțile au incheia convenția.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIA: ÎNCHEIÁ, închéi, verb I. tranzitiv I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ reflexiv (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ reflexiv (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ reflexiv (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – latina inclavare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIA: ÎNCHEIÁ, închéi, verb I. tranzitiv I. 1. A prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte. ♦ reflexiv (Despre persoane) A-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte. 2. A potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni. II. 1. A termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc. ♦ reflexiv (Rar) A ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate. ♦ A trage concluzia, a conchide. ♦ reflexiv (Rar) A se limita, a se rezuma la... 2. A stabili un acord, a definitiva un tratat etc. ♦ A redacta, a alcătui, a adresa un act oficial. – latina inclavare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încheia: încheiá (a incheia) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu închéi, 3 închéie, persoana întâi plural: noi încheiém; conjunctiv prezent 3 să închéie; gerunziu încheínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încheia: încheiá verb, industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu închéi, persoana a treia singular: el / ea și plural închéie, persoana întâi plural: noi încheiém; gerunziu încheínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCHEIA: ÎNCHEIÁ verb vezi completa, împlini, întregi, limita, mărgini, reduce, rezuma, rotunji, sta. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încheia: încheia verb vezi COMPLETA. ÎMPLINI. ÎNTREGI. LIMITA. MĂRGINI. REDUCE. REZUMA. ROTUNJI. STA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încheia: A încheia ≠ a reîncepe Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCHEIA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încheia Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încheia dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a încheia o haină. A a încheia capetele bîrnelor. Locul unde se a încheia un os. A a încheia tot ce avea de spus. Vorbitorul a a încheia astfel. Să a încheia discuția. A a încheia treaba; spectacolul s-a a încheia. A a încheia o lucrare începută. A a încheia opera începută de alții. Toate trec și se a încheia. S-a a încheia și vacanța. S-a a încheia termenul de garanție. A a încheia toate socotelile. Disputa s-a a încheia cu un eșec. A a încheia o căsătorie. A a încheia o pace onorabilă. Am aflat că părțile au a încheia convenția. A a încheia o haină. A a încheia tot ce avea de spus. A a încheia treaba; spectacolul s-a a încheia. A a încheia o lucrare începută. S-a a încheia și vacanța! 12. A a încheia o pace onorabilă. încheiá a a încheia verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu închéi, 3 închéie, persoana întâi plural: noi încheiém; conjunctiv prezent 3 să închéie; gerunziu încheínd. |
GRAMATICA cuvântului A încheia? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încheia. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încheia poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încheia? Vezi cuvântul încheia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încheia?[ în-che-ia ] Se pare că cuvântul încheia are trei silabe |
La plural verbul încheia se conjugă: ei ele închéie