eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a incercui


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
încercui [ în-cer-cu-i ]
VEZI SINONIME PENTRU încercui PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a incercui în mai multe dicționare

Definițiile pentru a incercui din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a încercui
Verbul: a încercui (forma la infinitiv)
A încercui conjugat la timpul prezent:
  • eu încercuiesc
  • tu încercuiești
  • el ea încercuiește
  • noi încercuim
  • voi încercuiți
  • ei ele încercuiesc
VEZI VERBUL a încercui CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCERCUI:
ÎNCERCUÍ, încercuiesc, verb IV. tranzitiv A strînge într-un cerc sau ca într-un cerc, a strînge din toate părțile; a înconjura; figurat a împresura. A încercui armata dușmană. ▭ Rămase mut, privind în lături, cu ochii încercuiți de lacrimi. MIRONESCU, S. A. 126.
       • (Poetic) Rotundul de lumină al lămpii peste foi Încercuiește alte visări și alte cînturi. DEȘLIU, G.

6.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎNCERCUI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCERCUI:
ÎNCERCUI verb

1. a împresura, a înconjura, a învălui, (învechit și popular) a cuprinde, (învechit) a împrejura. (L-au incercui pe dușman.)

2. a asedia, a împresura, a înconjura, (învechit și regional) a ocoli, (învechit) a închide, a înveriga. (Dușmanul a incercui cetatea.)

3. a împresura, a înconjura, (figurat) a încinge. (Munții incercui cîmpia.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

A ÎNCERCUI
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCERCUI:
A ÎNCERCUÍ a incercuiiésc tranzitiv

1) A înconjura cu un cerc; a strânge într-un cerc. a incercui un poloboc.

2) A cuprinde din toate părțile (ca într-un cerc); a înconjura; a împrejmui; a împresura.

3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a împresura. /în + cerc + sufix a incercuiui
Forme diferite ale cuvantului a incercui: iésc

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ÎNCERCUI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCERCUI:
ÎNCERCUÍ, încercuiesc, verb IV. tranzitiv A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile.
♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva).

– În + cerc + sufix -ui.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCERCUI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCERCUI:
ÎNCERCUÍ, încercuiesc, verb IV. tranzitiv A strânge (ca) într-un cerc; a înconjura din toate părțile.
♦ A face, a trasa cercuri (în jurul a ceva).

– În + cerc + sufix -ui.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCERCUI
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCERCUI:
ÎNCERCUÍ verb IV trecut A strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (figurat) a împresura. [pronume -cu-i, p.i. -iesc. / < în- + cerc, conform limba franceza encercler].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

încercui
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încercui:
încercuí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încercuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea încercuiá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural încercuiáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ÎNCERCUI
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCERCUI:
ÎNCERCUÍ verb trecut a strânge ca într-un cerc; a înconjura din toate părțile; (figurat) a împresura. (după limba franceza encercler)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

încercui
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încercui:
încercuí (a incercui) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încercuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea încercuiá; conjunctiv prezent 3 să încercuiáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'A INCERCUI'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încercui
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încercui dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
L-au încercui pe dușman.
Dușmanul a încercui cetatea.
Munții încercui cîmpia.
A ÎNCERCUÍ încercuiiésc tranzitiv 1 A înconjura cu un cerc; a strânge într-un cerc.
încercui un poloboc.
/în + cerc + sufix încercuiui.
L-au încercui pe dușman.
încercuí a încercui verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încercuiésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea încercuiá; conjunctiv prezent 3 să încercuiáscă.

GRAMATICA cuvântului încercui?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încercui.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încercui poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE încercui?
    Vezi cuvântul încercui desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încercui?
    [ în-cer-cu-i ]
    Se pare că cuvântul încercui are patru silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încercui

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Cu nasul în jos?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a începe să-i crească unui tânăr mustața, a fi pe punctul de a deveni bărbat
    parte a chimiei care studiază nucleul atomului
    supărat, trist; umilit, rușinat
    a-i spune cuiva un lucru fără înconjur, direct, fără menajamente
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app