 | as |
|
| începe [ în-ce-pe ] VEZI SINONIME PENTRU începe PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incepe în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incepe din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a începe (forma la infinitiv) A începe conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE: ÎNCÉPE, încép, verb III. 1. intranzitiv (Adesea precedă subiectul; despre o stare sau un fenomen) A se arăta, a se ivi, a apărea (cu primele semne). Începu o ploaie... de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ♦ (Despre o lucrare, o acțiune) A se porni, a se deschide. Ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. 2. tranzitiv (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A face primii pași într-o lucrare sau într-o acțiune. Unii începură să-și puie pe foc gardurile. REBREANU, R. I 233. Căpitanul începu să cotrobăiască într-un dulap de cărți. BART, E. 270. Bătrîna începu a plînge, punîndu-și mîinele în părul neorînduit. DUNĂREANU, CH. 204. A-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. • (Complementul indică acțiunea care pornește sau e pe punctul de a porni) Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. • intranzitiv unipersonal Într-o noapte începu să ningă. BART, E. 308. • reflexiv (Numai la persoană 3, cînd subiectul nu reprezintă o ființă) Petrecerile se începură. VISSARION, B. 80. Scena se începe prin cuvinte nepăsătoare. GHEREA, ST. Hristos I 338. ♦ absolut (Subînțelegîndu-se conjunctivul sau infinitivul verbului «a vorbi») A se porni să vorbească, a rosti primele cuvinte din ceea ce verb reflexiv:ea să spună. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173. Dați-mi toată atențiunea, că încep! ALECSANDRI, T. I 274. Deșertă plosca, își drese glasul și începu. NEGRUZZl, S. I 245. • (Cu un complement care indică ceea ce se spune, se cîntă) Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94. • Expresia: A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul. Ce trebuie să fac ca s-o încep bine? GALAN, B. I 10. 3. tranzitiv A lua, a scoate, a tăia prima porțiune din ceva, pentru a o folosi, a o consuma. A început o pîine. • reflexiv pasiv De la vîrf să-ncepe Stogul. SEVASTOS, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru începe: încépe (încép, începút), verb – 1. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune. – 2. A întreprinde, a se apuca de. – 3. (învechit) A concepe. – Mr. nțep. latina incĭpĕre (Pușcariu 812; Candrea-Dens., 843; REW 4353; DAR; Rosetti, I, 168, conform gris. anceiver). Sensul 3 indică o confuzie între latina incipĕre cu concipĕre; Tiktin se gîndește că este vorba de un uz artificial, ceea ce nu este cert. – derivat început, substantiv neutru (punct de plecare, moment inițial); începută, substantiv feminin (învechit, început; învechit, concepție); începătură, substantiv feminin (învechit, început, origine); ceptură, substantiv feminin (izvor al unui rîu), conform Iordan, BL, VI, 33; începenie (variantă începătorie, începătoare, cepelniță, cepătoare), substantiv feminin (început); începător, adjectiv (care începe); neînceput, adjectiv (neatins). Forme diferite ale cuvantului incepe: încép încep Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE: ÎNCEPE verb 1. a deschide, a inaugura. (A incepe o nouă perioadă.) 2. a iniția. (A incepe o campanie.) 3. a debuta. (Acțiunea incepe bine.) 4. a se apuca, a (se) porni, a se pune. (A incepe să mănînce.) 5. a porni, (prin Transilvania) a arădui. (Au incepe să se certe.) 6. a se porni, (învechit și popular) a rupe. (incepe a cînta.) 7. a se porni, a prinde. (incepe să țipe, să fugă.) 8. a porni, (învechit și popular) a purcede. (A incepe dansul, nunta.) 9. a debuta, a se deschide. (Concertul a incepe cu...) 10. a apărea, a se isca, a se ivi, a se porni, a se produce, a se stîrni, (învechit și regional) a se scociorî, (figurat) a se naște. (A incepe din senin o furtună.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE: ÎNCÉPE, încép, verb III. 1. tranzitiv A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. intranzitiv (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ♦ intranzitiv și reflexiv A porni. – latina incipere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE: ÎNCÉPE, încép, verb III. 1. tranzitiv A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. intranzitiv (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ♦ intranzitiv și reflexiv A porni. – latina incipere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru începe: încépe (a incepe) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încép, persoana întâi plural: noi încépem, imperfect persoana a treia singular: el / ea începeá; participiu începút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru începe: încépe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încép, imperfect persoana a treia singular: el / ea începeá; participiu începút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A începe: A începe ≠ a continua, a mântui, a termina, a încheia, a înceta Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru începe: începe, încep vezi t. (er.) a dezvirgina. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A începe: A (se) începe ≠ a (se) sfârși Forme diferite ale cuvantului a incepe: a incepese Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCEPE: ÎNCÉPE verb vezi concepe, procrea. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru începe: începe verb vezi CONCEPE. PROCREA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Începe: Începe ≠ a (se) sfârși Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCEPE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Începe Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului începe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A Începe o nouă perioadă. A Începe o campanie. Acțiunea Începe bine. A Începe să mănînce. Au Începe să se certe. Începe a cînta. Începe să țipe, să fugă. A Începe dansul, nunta. Concertul a Începe cu. A Începe din senin o furtună. Acțiunea Începe bine. A Începe să mănânce. Au Începe să se certe. Începe a cânta. Începe să țipe, să fugă. A Începe dansul, nunta. A Începe din senin o furtună. încépe a Începe verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele încép, persoana întâi plural: noi încépem, imperfect persoana a treia singular: el / ea începeá; participiu începút. |
GRAMATICA cuvântului Începe? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului începe. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Începe poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE începe? Vezi cuvântul începe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul începe?[ în-ce-pe ] Se pare că cuvântul începe are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Începe Inţelegi mai uşor cuvântul începe dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Începe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Unii și alții?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
