 | as |
|
| încălţa [ în-căl-ţa ] VEZI SINONIME PENTRU încălţa PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incalta incalt în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incalta incalt din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încălța (forma la infinitiv) A încălța conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb I. 1. reflexiv (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 333. • tranzitiv (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316. • (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363. • (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233. 2. tranzitiv (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, despre 230. 3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încălța: încălțá (încálț, încălțát), verb – 1. A pune încălțări în picioare. – 2. A pune șină de fier pe o roată. – 3. A înșela pe cineva, a-l manevra după bunul plac. – Mr. ncalțu, megl. ancalț, istr. ăncoț. latina incalciāre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 806; Candrea-Dens., 224; REW 1497; DAR); conform italiana (in)calzare, prov. (en)caussar, limba franceza chausser, spaniolă (en)calzar, portugheză (en)calçar; conform și descălța. – derivat încălțat, adjectiv (faptul de a se încălța; prost, netot); încălțare, substantiv feminin (faptul de a încălța), conform mr. ncălțare (după Pușcariu 807, din latina *calceare); încălțăminte (variantă călțămînt, călțăminte), substantiv feminin (încălțări, pantofi), probabil din latina calceamentum direct (Pușcariu 263; Candrea-Dens., 223; REW 1496), conform italiana calzamento, limba franceza chaussement, spaniolă calzamiento, portugheză calçamento; încălție, substantiv feminin (învechit, încălțăminte); încălței, substantiv masculin plural (pantofi); încălțător, substantiv neutru (lingură de pantofi); încălțelar, substantiv masculin (Bucovina, pantofar). Forme diferite ale cuvantului incalta: încálț incaltaînc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCĂLȚA încalț: A ÎNCĂLȚÁ încálț tranzitiv 1) (pantofi, ghete, cizme etc.) A trage pe picioare; a pune în picioare. a incalta incalt bocancii. 2) (persoane) A introduce cu picioarele în încălțăminte. a incalta incalt copilul. 3) A asigura cu încălțăminte. a incalta incalt familia. 4) (roți de căruță, tălpi de sanie etc.) A înzestra cu șine de fier; a șinui. 5) figurat fam. A face să vadă lucrurile altfel decât sunt în realitate, păcălind cu abilitate; a îmbrobodi. /<lat. incalceare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încălța: încălța, încalț vezi t. 1. a prinde / a aresta un infractor. 2. a condamna la închisoare. 3. a convinge (pe cineva) să accepte realitățile așa cum îi sunt înfățișate, împiedicîndu-l să vadă adevăratul lor aspect; a înșela. 4. a da cuiva o sarcină de serviciu neplăcută. 5. a recruta. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb I. 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. • tranzitiv Încalță copilul. 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. – latina incalceare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb I. 1. reflexiv A-și trage ghetele, a-și pune încălțămintea. • tranzitiv Încalță copilul. 2. tranzitiv A monta șine de fier pe obada roților unei căruțe, pe tălpile unei sănii etc. 3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. – latina incalceare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru încălța: încălța verb vezi ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încălța: încălțá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálț, persoana a treia singular: el / ea și plural încálță Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚÁ verb a(-și) pune, a(-și) trage. (Își incalta bocancii.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLȚA: ÎNCĂLȚA verb a(-și) pune, a(-și) trage. (Își incalta bocancii.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încălța: încălțá (a incalta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálț, 3 încálță Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCALTA INCALT' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încălța Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încălța dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încălța bocancii. încălța copilul. încălța familia. Își încălța bocancii. Își încălța bocancii. încălțá a încălța verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálț, 3 încálță. |
GRAMATICA cuvântului încălța? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încălța. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încălța poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încălţa? Vezi cuvântul încălţa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încălţa?[ în-căl-ţa ] Se pare că cuvântul încălţa are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încălța |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în vechea organizare judecătorească curte cu juri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încălța se conjugă: ei ele încálță
