eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a incaleca


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
încăleca [ în-că-le-ca ]
VEZI SINONIME PENTRU încăleca PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a incaleca în mai multe dicționare

Definițiile pentru a incaleca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a încăleca
Verbul: a încăleca (forma la infinitiv)
A încăleca conjugat la timpul prezent:
  • eu încalec
  • tu încaleci
  • el ea încalecă
  • noi încălecăm
  • voi încălecați
  • ei ele încalecă
VEZI VERBUL a încăleca CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA:
ÎNCĂLECÁ, încalec, verb

I.

1. tranzitiv (Folosit mai ales absolut) A se sui călare (pe cal sau pe alt animal). Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L.

9. Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N.

15. Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49.
       • intranzitiv (Complementul indică un cal sau alt animal) Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indică un lucru) Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, despre 142. Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. (figurat) Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95.
       • reflexiv (Rar) Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119.
♦ (Cu privire la persoane) A așeza călare. Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575.
♦ (Cu privire la cai) A călări. Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242.

2. reflexiv reciproc. A se suprapune (trecînd sau stînd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. despre ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
       • figurat Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87.

3. tranzitiv figurat (Cu privire la oameni) A se face stăpîn, a pune stăpînire pe ceva, a subjuga, a supune.
♦ intranzitiv (În expresie) A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi. Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140.

– Variantă: încălicá (COȘBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) verb

I.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

încăleca
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încăleca:
încălecá (încálec, încălecát), verb –

1. A se sui pe cal. –

2. A călări, a merge călare. –

3. A se împerechea armăsarul cu iapa. –

4. A învinge, a domina, a supune. –

5. (argotic) A o lua la sănătoasa.

– Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. latina popular cabăllĭcāre (Pușcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), conform albaneză (n)galjkoń, italiana cavalcare, prov., cat., portugheză cavalgar, limba franceza chevaucher, spaniolă cabalgar. conform cal, călare, descăleca.

– derivat încălecat, adjectiv (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adjectiv (care este călare pe cal).
Forme diferite ale cuvantului incaleca: încálec incalecaînc
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ÎNCĂLECA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA:
ÎNCĂLECÁ, încálec, verb

I.

1. tranzitiv și intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
       • Expresia: A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice.
♦ prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal.

2. reflexiv A se suprapune.

3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Variante: (regional) încălicá verb I]

– latina incaballicare.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ÎNCĂLECA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA:
ÎNCĂLECÁ, încálec, verb

I.

1. tranzitiv și intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
       • Expresia: A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice.
♦ prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal.

2. reflexiv A se suprapune.

3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Variante: (regional) încălicá verb I]

– latina incaballicare.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÎNCĂLECA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA:
ÎNCĂLECA verb

1. (învechit) a se încălăra. (incaleca pe cal.)

2. a călări. (incaleca un cal de rasă.)

3. a coincide, a se suprapune. (Două ședințe care se incaleca.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

încăleca
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încăleca:
încălecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálec, persoana a treia singular: el / ea și plural încálecă, perf. s.

1. singular încălecái
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

încăleca
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încăleca:
încăleca, încalec vezi t.

 1. a domina.

2. (in limbaj vulgar sau argou / jargou

– despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

încăleca
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încăleca:
încălecá (a incaleca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálec, 3 încálecă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

A încăleca
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A încăleca:
A încăleca ≠ a descăleca
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'A INCALECA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A încăleca
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a încăleca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A încăleca pe cal.
A încăleca un cal de rasă.
Două ședințe care se a încăleca.
A încăleca pe cal.
încălecá a a încăleca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálec, 3 încálecă.

GRAMATICA cuvântului A încăleca?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a încăleca.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A încăleca poate fi: adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul A încăleca sa indeplinească rolul de: verb
  • group icon La plural verbul încăleca se conjugă: ei ele încálecă

CUM DESPART ÎN SILABE încăleca?
Vezi cuvântul încăleca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încăleca?
[ în-că-le-ca ]
Se pare că cuvântul încăleca are patru silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL A încăleca
Inţelegi mai uşor cuvântul a încăleca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ intranzitiv În expresie A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi
A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice
A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL A încăleca