 | as |
|
| încăleca [ în-că-le-ca ] VEZI SINONIME PENTRU încăleca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incaleca incalec în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incaleca incalec din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încăleca (forma la infinitiv) A încăleca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA: ÎNCĂLECÁ, încalec, verb I. 1. tranzitiv (Folosit mai ales absolut) A se sui călare (pe cal sau pe alt animal). Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9. Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49. • intranzitiv (Complementul indică un cal sau alt animal) Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indică un lucru) Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, despre 142. Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. (figurat) Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95. • reflexiv (Rar) Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A așeza călare. Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A călări. Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242. 2. reflexiv reciproc. A se suprapune (trecînd sau stînd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. despre ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. • figurat Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87. 3. tranzitiv figurat (Cu privire la oameni) A se face stăpîn, a pune stăpînire pe ceva, a subjuga, a supune. ♦ intranzitiv (În expresie) A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi. Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. – Variantă: încălicá (COȘBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru încăleca: încălecá (încálec, încălecát), verb – 1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (argotic) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. latina popular cabăllĭcāre (Pușcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), conform albaneză (n)galjkoń, italiana cavalcare, prov., cat., portugheză cavalgar, limba franceza chevaucher, spaniolă cabalgar. conform cal, călare, descăleca. – derivat încălecat, adjectiv (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adjectiv (care este călare pe cal). Forme diferite ale cuvantului incaleca: încálec incalecaînc Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA: ÎNCĂLECÁ, încálec, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. • Expresia: A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. reflexiv A se suprapune. 3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Variante: (regional) încălicá verb I] – latina incaballicare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA: ÎNCĂLECÁ, încálec, verb I. 1. tranzitiv și intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. • Expresia: A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. reflexiv A se suprapune. 3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Variante: (regional) încălicá verb I] – latina incaballicare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCĂLECA încalec 1.: A ÎNCĂLECÁ încálec 1. intranzitiv A se urca călare (pe un animal sau pe un obiect). a incaleca incalec 1. pe cal. a incaleca incalec 1. pe șa. • a incaleca incalec 1. pe nevoie a ieși din dificultăți materiale. 2. tranzitiv 1) (animale de călărie sau anumite obiecte) A merge călare. 2) figurat A lua sub dominație (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCĂLECA: ÎNCĂLECA verb 1. (învechit) a se încălăra. (incaleca pe cal.) 2. a călări. (incaleca un cal de rasă.) 3. a coincide, a se suprapune. (Două ședințe care se incaleca.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încăleca: încălecá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálec, persoana a treia singular: el / ea și plural încálecă, perf. s. 1. singular încălecái Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru încăleca: încăleca, încalec vezi t. 1. a domina. 2. (in limbaj vulgar sau argou / jargou – despre bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încăleca: încălecá (a incaleca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálec, 3 încálecă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCALECA INCALEC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încăleca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încăleca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii încăleca pe cal. încăleca pe șa. • încăleca pe nevoie a ieși din dificultăți materiale. încăleca pe cal. încăleca un cal de rasă. Două ședințe care se încăleca. încăleca pe cal. încălecá a încăleca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu încálec, 3 încálecă. |
GRAMATICA cuvântului încăleca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încăleca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încăleca poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încăleca? Vezi cuvântul încăleca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încăleca?[ în-că-le-ca ] Se pare că cuvântul încăleca are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL încăleca Inţelegi mai uşor cuvântul încăleca dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ intranzitiv În expresie A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încăleca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pica sau a cădea din cer?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încăleca se conjugă: ei ele încálecă
