 | as |
|
| încadra [ în-ca-dra ] VEZI SINONIME PENTRU încadra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a incadra în mai multe dicționareDefinițiile pentru a incadra din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a încadra (forma la infinitiv) A încadra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNCADRA: ÎNCADRÁ, încadrez, verb I. tranzitiv 1. A primi pe cineva cu toate drepturile și obligațiile în cadrul unei instituții sau întreprinderi. ♦ reflexiv A se integra într-un colectiv, într-o organizație, în muncă, într-o acțiune etc. În etapa finală a războiului, în lupta armată împotriva fascismului s-au încadrat și armatele romînă și bulgară. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903. Deși nu se afla încadrat în mișcarea revoluționară, Turgheniev era urmărit și supravegheat în ceea ce publica. SADOVEANU, E. 235. 2. A introduce ceva sau pe cineva într-un mediu, făcîndu-l să se potrivească, să se armonizeze cu el. Nefiind suficient încadrat în conflictul romanului, nu are un rol determinant în acțiune. vezi limba română aprilie 1953, 299. ♦ reflexiv A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. Mausoleul se încadrează perfect, prin liniile și culoarea lui, în arhitectura și jocul de culori al Pieții Roșii. STANCU, U.R.S.S. 37. 3. (Cu privire la un tablou, o oglindă etc.) A pune în cadru, în ramă, a înrăma. (figurat) Părul... se împărțea în cărare la mijloc, ca să încadreze o figură în oval perfect. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 40. Păru-i ca aurul fața-ncadrează. EMINESCU, O. IV 32. 4. figurat (Cu privire la delicte, infracțiuni, crime, prin extensie la delincvenți etc.) A cuprinde într-un text de lege. Martorul, uimit de această diversiune, devenise deodată inutil cauzei care nu-l mai încadra. ARGHEZI, P. T. 95. 5. A înconjura, a împresura. De la observator vin știri că dușmanul și-a adus întărituri... Uite, v-a încadrat. PAS, Z. III 204. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNCADRA: ÎNCADRÁ, încadrez, verb I. 1. tranzitiv A înrăma. 2. reflexiv A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. tranzitiv (juridic) A cuprinde într-un text de lege o faptă, prin extensie un delincvent. 4. tranzitiv (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. tranzitiv și reflexiv A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. ♦ reflexiv A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. reflexiv A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din limba franceza encadrer. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNCADRA: ÎNCADRÁ, încadrez, verb I. 1. tranzitiv A înrăma. 2. reflexiv A se potrivi, a se armoniza cu mediul înconjurător. 3. tranzitiv (juridic) A cuprinde într-un text de lege o faptă, prin extensie un delincvent. 4. tranzitiv (Rar) A înconjura, a împresura (1). 5. tranzitiv și reflexiv A (se) angaja într-o întreprindere, într-o instituție. ♦ reflexiv A se integra într-un colectiv, într-o organizație, într-o acțiune etc. 6. reflexiv A respecta o anumită limită de timp pentru săvârșirea unei acțiuni. – Din limba franceza encadrer. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNCADRA: ÎNCADRA verb 1. a înrăma. (A incadra un tablou.) 2. a mărgini. (Copacii incadra șoseaua.) 3. a chenărui, a împrejmui, a înconjura, a mărgini, (figurat) a tivi. (Soarele incadra cu lumină poiana.) 4. a angaja, a băga, a lua, a numi, a primi, (învechit și popular) a năimi. (L-a incadra într-un serviciu.) 5. a se angaja, a se băga, a intra, a se tocmi, a se vîrî, (popular) a se învoi, a merge, a se năimi, a se prinde, a veni, (prin Moldova și Bucovina) a se apuca. (S-a incadra tractorist.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ÎNCADRA: ÎNCADRÁ verb I. trecut 1. A pune, a așeza într-un cadru; a împresura. ♦ (figurat) A cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc. 2. A numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin de aici; (specializare) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare. ♦ reflexiv A se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc. [< limba franceza encadrer]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNCADRA: A ÎNCADRÁ a incadraéz tranzitiv 1) A face să se încadreze. 2) (persoane) A angaja în baza unei legislații; a primi. 3) (tablouri, oglinzi, fotografii) A pune într-un cadru; a înconjura cu o ramă; a înrăma. [silabe -cad-ra] /<fr. encadrer Forme diferite ale cuvantului a incadra: a incadraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru încadra: încadrá verb (silabe -dra), indicativ prezent persoana întâi singular: eu încadréz, persoana a treia singular: el / ea și plural încadreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru încadra: încadrá (a incadra) (-ca-dra) verb, indicativ prezent 3 încadreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INCADRA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL încadra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului încadra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A încadra un tablou. Copacii încadra șoseaua. Soarele încadra cu lumină poiana. L-a încadra într-un serviciu. S-a încadra tractorist. Soarele încadra cu lumină poiana. S-a încadra tractorist. A ÎNCADRÁ încadraéz tranzitiv 1 A face să se încadreze. încadrá a încadra -ca-dra verb, indicativ prezent 3 încadreáză. |
GRAMATICA cuvântului încadra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului încadra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul încadra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE încadra? Vezi cuvântul încadra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul încadra?[ în-ca-dra ] Se pare că cuvântul încadra are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL încadra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tranzitiv îți cârnește nasul din loc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul încadra se conjugă: ei ele încadreáză
