 | as |
|
| înavuţi [ î-na-vu-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU înavuţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a inavuti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a inavuti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a înavuți (forma la infinitiv) A înavuți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, verb IV. reflexiv A se îmbogăți. Să ne dai tu nouă socoteală acum din ce te-ai înavuțit. vezi limba română noiembrie 1953, 117. De ce s-a lăsat omul de un meșteșug și s-a apucat de altul, cînd nici cu întîiul nu murea de foame și cînd nici cu al doilea nu putea să se înavuțească? PAS, Z. I 159. • tranzitiv figurat A înavuțit istoria noastră cu un tezaur de documente. MACEDONSKI, O. IV 26. Versurile și... proza cu care a înavuțit tînăra noastră literatură. CARAGIALE, O. III 14. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚI verb 1. a se ajunge, a se căpătui, a se chivernisi, a se îmbogăți, a se înstări, a parveni, a se pricopsi. (S-a inavuti prin mijloace necinstite.) 2. a se îmbogăți, a se închiaburi, (popular) a se chiaburi. (Un țăran care s-a inavuti.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru înavuți: înavuțí verb (silabe mf. în-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înavuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înavuțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural înavuțeáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru înavuți: !înavuțí (a inavuti) (î-na-/în-a-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înavuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înavuțeá; conjunctiv prezent 3 să înavuțeáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) îmbogăți (1). – În + avut (după îmbogăți). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎNAVUȚI: ÎNAVUȚÍ, înavuțesc, verb IV. reflexiv și tranzitiv A (se) îmbogăți (1). – În + avut (după îmbogăți). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎNAVUȚI: A ÎNAVUȚÍ a inavutiésc tranzitiv A face să se înavuțească; a înstări. [silabe în-a-] /în + avut Forme diferite ale cuvantului a inavuti: a inavutiésc Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A înavuți: A (se) înavuți ≠ a (se) ruina, a sărăci Forme diferite ale cuvantului a inavuti: a inavutise Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A INAVUTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A înavuți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a înavuți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a a înavuți prin mijloace necinstite. Un țăran care s-a a înavuți. !înavuțí a a înavuți î-na-/în-a- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele înavuțésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea înavuțeá; conjunctiv prezent 3 să înavuțeáscă. Un țăran care s-a a înavuți. A ÎNAVUȚÍ a înavuțiésc tranzitiv A face să se înavuțească; a înstări. |
GRAMATICA cuvântului A înavuți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a înavuți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A înavuți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE înavuţi? Vezi cuvântul înavuţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul înavuţi?[ î-na-vu-ţi ] Se pare că cuvântul înavuţi are patru silabe |