 | as |
|
| împresura [ îm-pre-su-ra ] VEZI SINONIME PENTRU împresura PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a impresura impresor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a impresura impresor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împresura (forma la infinitiv) A împresura conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPRESURA: ÎMPRESURÁ, împresór, verb I. tranzitiv 1. A înconjura din toate părțile, a încadra. Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293. • figurat După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, vezi 132. O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178. ♦ A năpădi. Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156. ♦ (Determinat prin «cu brațele», «cu mîinile» etc.) A cuprinde, a îmbrățișa. Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19. 2. A încercui, a asedia. Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175. • figurat Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676. – prezent industrie și: împrésur (EMINESCU, O. I 201). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPRESURA: ÎMPRESURA verb 1. a încercui, a înconjura, a învălui, (învechit și popular) a cuprinde, (învechit) a împrejura. (L-au impresura din toate părțile.) 2. a asedia, a încercui, a înconjura, (învechit și regional) a ocoli, (învechit) a închide, a înveriga. (Au impresura cetatea; îl impresura pe inamic.) 3. a încercui, a înconjura, (figurat) a încinge. (Munții impresura cîmpia.) 4. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) năpădi, a(-l) prinde. (Îl impresura gîndurile.) 5. a năpădi. (Buruienile au impresura grădina.) 6. (figurat) a înfășura, a învălui. (Întunericul ne impresura.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPRESURA: ÎMPRESURÁ, împresór, verb I. tranzitiv 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (învechit) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [prezent industrie și: împrésur] – Probabil latina *impressoriare (< pressorium). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPRESURA: ÎMPRESURÁ, împresór, verb I. tranzitiv 1. A înconjura din toate părțile; a încadra (4). ♦ A cuprinde cu brațele, cu mâinile; a îmbrățișa. 2. A încercui pentru a prinde, a cuceri etc. 3. (învechit) A deposeda pe cineva în mod abuziv. [prezent industrie și: împrésur] – Probabil latina *impressoriare (< pressorium). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPRESURA împresor: A ÎMPRESURÁ împresór tranzitiv 1) A cuprinde din toate părțile; a înconjura; a încercui; a împrejmui. a impresura impresor o cetate. 2) figurat A cuprinde cu brațele; a îmbrățișa. 3) (fortificații, trupe inamice etc.) A înconjura pentru a scoate din luptă; a încercui. 4) învechit A deposeda în mod abuziv. /<lat. impressoriare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împresura: împresurá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împresór, persoana a treia singular: el / ea și plural împresoáră; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împresoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împresura: împresurá (a impresura) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împresór, 3 împresoáră; conjunctiv prezent 3 să împresoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPRESURA: ÎMPRESURÁ verb vezi asfixia, înăbuși, încălca, îneca, sufoca, sugruma, uzurpa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împresura: împresura verb vezi ASFIXIA. ÎNĂBUȘI. ÎNCĂLCA. ÎNECA. SUFOCA. SUGRUMA. UZURPA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPRESURA IMPRESOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împresura Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împresura dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii L-au împresura din toate părțile. Au împresura cetatea; îl împresura pe inamic. Munții împresura cîmpia. Îl împresura gîndurile. Buruienile au împresura grădina. Întunericul ne împresura. împresura o cetate. Întunericul ne împresura. împresurá a împresura verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împresór, 3 împresoáră; conjunctiv prezent 3 să împresoáre. |
GRAMATICA cuvântului împresura? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împresura. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împresura poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împresura? Vezi cuvântul împresura desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împresura?[ îm-pre-su-ra ] Se pare că cuvântul împresura are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împresura |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A lăsa ceva încurcat sau a o lăsa încurcată?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul împresura se conjugă: ei ele împresoáră
