 | as |
|
| împrăştia [ îm-prăş-ti-a ] VEZI SINONIME PENTRU împrăştia PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a imprastia imprastii în mai multe dicționareDefinițiile pentru a imprastia imprastii din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împrăștia (forma la infinitiv) A împrăștia conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIA: ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, verb I. tranzitiv 1. A trimite (a arunca, a goni) în diferite părți; a risipi. Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405. Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48. • absolut Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138. ♦ figurat A face să dispară; a risipi. Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216. Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ reflexiv (Mai ales despre o colectivitate, o mulțime etc.) A se răspîndi, a se risipi; a se răsfira. Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52. Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25. Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă, a vărsa. Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea verb reflexiv:eodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. 2. A răspîndi, a difuza. În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175. Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426. Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243. (figurat) O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361. • reflexiv Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. vezi 120. Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27. (figurat) Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23. – Pronunțat: -ti-a. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIA: ÎMPRĂȘTIA verb 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (popular) a (se) răzni, (învechit și regional) a (se) rășchira. (S-au imprastia în toate părțile.) 2. a (se) răspîndi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (popular) a (se) năsădi, (învechit și regional) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Banat) a (se) sprînji, (învechit) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a imprastia întreaga turmă.) 3. a risipi, a spulbera, a vîntura, (învechit) a spîrcui. (A-i imprastia pe dușmani în cele patru zări.) 4. a (se) destrăma, a (se) risipi, a (se) spulbera, (Olt.) a (se) vărzui, (învechit) a (se) rășchira, (popular, figurat) a (se) răzbuna. (După ploaie, norii s-au imprastia.) 5. a se ridica, a se risipi. (Ceața s-a imprastia.) 6. a risipi, a spulbera, (popular) a zburătăci. (Vîntul imprastia frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspîndi, a (se) risipi. (A imprastia nisip peste tot.) 8. a presăra, a pune, a răsfira. (A imprastia sare, zahăr pe bucate.) 9. a presăra, a răspîndi, a semăna, (rar) a scutura. (imprastia flori în calea cuiva.) 10. a arunca, a azvîrli, a cheltui, a irosi, a prăpădi, a risipi, a zvîrli, (livresc) a prodiga, (învechit și regional) a prăda, (regional) a mătrăși, a părădui, (Transilvania) a spesa, (învechit) a rășchira, (grecism învechit) a afierosi, (figurat) a înghiți, a mînca, a păpa, a toca. (Și-a imprastia averea; își imprastia banii pe toate fleacurile.) 11. a (se) răspîndi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele imprastia o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspîndi. (Luna imprastia sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul imprastia mii de scîntei.) 14. a (se) difuza, a (se) răspîndi, a (se) revărsa. (Lumina se imprastia în toate ungherele.) 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspîndi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (învechit) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a imprastia peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (învechit) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul s-a imprastia din gură în gură.) 17. a degaja, a emana, a emite, a exala, a răspîndi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi. (Soba imprastia gaze.) 18. a propaga, a răspîndi, (figurat) a semăna. (imprastia discordia între ei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIA: ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ prin analogie A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ tranzitiv figurat A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. reflexiv (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ tranzitiv și reflexiv prin generalizare (Adesea figurat) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [ pronunție: -ti-a] – În + praștie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPRĂȘTIA: ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ prin analogie A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ tranzitiv figurat A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. reflexiv (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ tranzitiv și reflexiv prin generalizare (Adesea figurat) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [ pronunție: -ti-a] – În + praștie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împrăștia: împrăștiá vezi 1. a arunca încoace și încolo: vântul a împrăștiat frunzele; 2. a trimite sau duce în diferite locuri: a împrăștia trupe; figurat a împrăștia o veste; 3. a pune pe fugă, în dezordine: i-a împrăștiat pe dușmani. [literar a arunca cu praștia: termen tehnic generalizat]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împrăștia: împrăștiá (a imprastia) (-ti-a) verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), persoana întâi plural: noi împrăștiém; conjunctiv prezent 3 să împrắștie; gerunziu împrăștiínd (-ti-ind) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împrăștia: împrăștiá verb (silabe -ti-a), industrie și conjunctiv prezent 1 și persoana a doua singular: tu împrăștii, persoana a treia singular: el / ea și plural împrăștie (silabe -ti-e), persoana întâi plural: noi împrăștiém; gerunziu împrăștiínd (silabe -ti-ind) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPRĂȘTIA împrăștii: A ÎMPRĂȘTIÁ împrăștii tranzitiv 1) A face să se împrăștie; a risipi; a dispersa. 2) figurat (gânduri, sentimente) A face să se uite. [silabe îm-prăș-] /în + praștie Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPRASTIA IMPRASTII' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A ÎMPRĂȘTIA împrăștii Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a împrăştia împrăștii dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au a ÎmprĂȘtia împrăștii în toate părțile. I s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii întreaga turmă. A-i a ÎmprĂȘtia împrăștii pe dușmani în cele patru zări. După ploaie, norii s-au a ÎmprĂȘtia împrăștii. Ceața s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii. Vîntul a ÎmprĂȘtia împrăștii frunzele. A a ÎmprĂȘtia împrăștii nisip peste tot. A a ÎmprĂȘtia împrăștii sare, zahăr pe bucate. A ÎmprĂȘtia împrăștii flori în calea cuiva. Și-a a ÎmprĂȘtia împrăștii averea; își a ÎmprĂȘtia împrăștii banii pe toate fleacurile. Soarele a ÎmprĂȘtia împrăștii o căldură plăcută. Luna a ÎmprĂȘtia împrăștii sclipiri vii. Focul a ÎmprĂȘtia împrăștii mii de scîntei. Lumina se a ÎmprĂȘtia împrăștii în toate ungherele. Știrea s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii peste tot. Zvonul s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii din gură în gură. Soba a ÎmprĂȘtia împrăștii gaze. A ÎmprĂȘtia împrăștii discordia între ei. S-au a ÎmprĂȘtia împrăștii în toate părțile. I s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii întreaga turmă. Ceața s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii. Vântul a ÎmprĂȘtia împrăștii frunzele. A a ÎmprĂȘtia împrăștii nisip peste tot. Soarele a ÎmprĂȘtia împrăștii o căldură plăcută. Luna a ÎmprĂȘtia împrăștii sclipiri vii. Focul a ÎmprĂȘtia împrăștii mii de scântei. Știrea s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii peste tot. Zvonul s-a a ÎmprĂȘtia împrăștii din gură în gură. împrăștiá a a ÎmprĂȘtia împrăștii -ti-a verb, indicativ prezent 1 și persoana a doua singular: tu împrắștii, 3 împrắștie -ti-e, persoana întâi plural: noi împrăștiém; conjunctiv prezent 3 să împrắștie; gerunziu împrăștiínd -ti-ind. |
GRAMATICA cuvântului A ÎMPRĂȘTIA împrăștii? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a împrăştia împrăștii. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A ÎMPRĂȘTIA împrăștii poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împrăştia? Vezi cuvântul împrăştia desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împrăştia?[ îm-prăş-ti-a ] Se pare că cuvântul împrăştia are patru silabe |
La plural verbul împrăștia se conjugă: ei ele împrăști