 | as |
|
| împovăra [ îm-po-vă-ra ] VEZI SINONIME PENTRU împovăra PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a impovara în mai multe dicționareDefinițiile pentru a impovara din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împovăra (forma la infinitiv) A împovăra conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPOVĂRA: ÎMPOVĂRA verb 1. a îngreuna, (învechit) a însărcina. (A impovara spinarea unui măgar.) 2. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (popular) a(-l) prididi, (învechit) a(-l) supune, (figurat) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au impovara grijile, necazurile.) 3. a asupri, a exploata, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (învechit și regional) a bîntui, (învechit) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (figurat) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (regional figurat) a stoci, (învechit figurat) a călca. (A impovara masele.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPOVĂRA: ÎMPOVĂRÁ, împovărez, verb I. tranzitiv A încărca cu o povară, a apăsa peste măsură; a copleși; a îngreuia. (figurat) De mici copii ne ferecați, Cu munci de iad ne-mpovărați Și rîdeți voi cei nendurați De plîngerile noastre. NECULUȚĂ, Ț. despre 48. Nu te teme, că... vei scoate-o la căpătîi bun și slujba cu care te-a împovărat împăratul. ISPIRESCU, L. 27. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPOVĂRA: ÎMPOVĂRÁ, împovărez, verb I. tranzitiv și reflexiv A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPOVĂRA: ÎMPOVĂRÁ, împovărez, verb I. tranzitiv și reflexiv A pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna. – În + povară. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPOVĂRA: A ÎMPOVĂRÁ a impovaraéz tranzitiv și figurat A face să se împovăreze. a impovara cu griji. /în + povară Forme diferite ale cuvantului a impovara: a impovaraéz Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împovăra: împovărá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împovăréz, persoana a treia singular: el / ea și plural împovăreáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împovăra: împovărá (a impovara) verb, indicativ prezent 3 împovăreáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A împovăra: A împovăra ≠ a despovăra, a ușura Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPOVĂRA: ÎMPOVĂRÁ verb vezi însărcina. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împovăra: împovăra verb vezi ÎNSĂRCINA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPOVARA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împovăra Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împovăra dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A împovăra spinarea unui măgar. L-au împovăra grijile, necazurile. A împovăra masele. A împovăra spinarea unui măgar. A ÎMPOVĂRÁ împovăraéz tranzitiv și figurat A face să se împovăreze. împovăra cu griji. împovărá a împovăra verb, indicativ prezent 3 împovăreáză. |
GRAMATICA cuvântului împovăra? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împovăra. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împovăra poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împovăra? Vezi cuvântul împovăra desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împovăra?[ îm-po-vă-ra ] Se pare că cuvântul împovăra are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împovăra |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fizică; în sintagma model planetar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul împovăra se conjugă: ei ele împovăreáză
