 | as |
|
| Implora [ im-plo-ra ] VEZI SINONIME PENTRU implora PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a implora implor în mai multe dicționareDefinițiile pentru a implora implor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a implora (forma la infinitiv) A implora conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPLORA: IMPLORÁ, implór, verb I. tranzitiv A ruga (pe cineva) din toate puterile, stăruitor (și cu umilință). Au ars-o ș-au dărîmat-o subt ochii noștri, deși îi imploram în genunchi s-o cruțe. SADOVEANU, Z. C. 97. Din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata fată!... REBREANU, R. I 208. ♦ A cere, a solicita (ceva) stăruitor și cu umilință. Eu nu implor, principe, nimica de la tine. MACEDONSKI, O. I 252. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru implora: implorá (implór, implorát), verb – A ruga stăruitor, cu disperare. latina implorare (secolul XIX), limba franceza implorer. – derivat implorator, adjectiv (care imploră). conform deplora, verb, din latina deplorare; deplorabil, adjectiv Forme diferite ale cuvantului implora: implór implor Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IMPLORA implor: A IMPLORÁ implór tranzitiv 1) (persoane) A ruga în mod stăruitor și cu umilință; a conjura. 2) (ajutor, favoruri etc.) A cere cu insistență. [silabe im-plo-] /<fr. implorer, latina implorare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPLORA: IMPLORÁ verb I. trecut A ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). [P.i. implór. / < limba franceza implorer, italiana , latina implorare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPLORA: IMPLORÁ, implór, verb I. tranzitiv A ruga pe cineva stăruitor, cu desperare (și cu umilință). – Din limba franceza implorer, latina implorare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPLORA: IMPLORÁ, implór, verb I. tranzitiv A ruga pe cineva insistent, cu disperare (și cu umilință). – Din limba franceza implorer, latina implorare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPLORA: IMPLORÁ verb trecut a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (și cu umilință). (< limba franceza implorer, latina implorare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPLORA: IMPLORA verb a conjura, (popular) a jura, a milui, (învechit) a supăra. (Te implora să mă ajuți!) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru implora: implorá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu implór, persoana a treia singular: el / ea și plural implóră Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru implora: implorá (a implora) verb, indicativ prezent 3 implóră Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPLORA IMPLOR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL implora Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului implora dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Te implora să mă ajuți!. Te implora să mă ajuți!. Implorá a implora verb, indicativ prezent 3 implóră. |
GRAMATICA cuvântului implora? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului implora. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul implora poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE implora? Vezi cuvântul implora desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul implora?[ im-plo-ra ] Se pare că cuvântul implora are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL implora |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hachițe substantiv feminin plural în expresie a avea hachițe sau a-l apuca pe cineva, a-i veni cuiva hachițele?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul implora se conjugă: ei ele implóră
