Definiție a implini

Cautăm definiția cuvântului a implini în mai multe dicționare

Definițiile pentru a implini din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a împlini (forma la infinitiv)
A împlini conjugat la timpul prezent:

eu împlinesc
tu împlinești
el ea împlinește
noi împlinim
voi împliniți
ei ele împlinesc

VEZI VERBUL a împlini CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPLINI:
ÎMPLINÍ, împlinesc, verb IV.

1. tranzitiv (Complementul e o noțiune de timp exprimată în ani, zile etc.) A atinge vîrsta de... Era pe atunci o codană care abia împlinise treisprezece ani, dar crescuse înaltă de părea de optsprezece. CAMIL PETRESCU, O. I 17. Copilul împlinea cincisprezece ani. ISPIRESCU, L.

2. Tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. ALECSANDRI, T. I 190.

2. reflexiv A se scurge, a trece un timp de... (pînă la un anumit termen). Nu s-a împlinit timpul să mor. DAVIDOGLU, M. 28. Trecu pe urmă la alt bolnav să-i dea o lingură de doctorie, căci se împlinise ceasul. MIRONESCU, S. A. 126. Dar nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169.

3. tranzitiv A face să fie plin; a completa, a umple (un gol, o lipsă etc.). Cele opt medalioane sculpturale care, alăturate cîte două, împlinesc golurile dintre columne, dasupra arcadelor laterale, ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului. ODOBESCU, S. III 73. Păhăruțul turcului Cu rachiu să-l îndoiești Și cu vin să-l împlinești, Cu catran să-l cătrănești! TEODORESCU, P. P. 667.
♦ reflexiv (Despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, suma, valoarea dorită, indicată, necesară. Luați în mînă cîte un răboj și tăiați de cîte ori vă voi zice eu, pînă s-o împlini numărul. ISPIRESCU, U. 29. Împlinindu-sâ șapte dungi, însămna pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55.

4. reflexiv (Despre persoane) A se dezvolta, a se rotunji la corp, a se îngrășa. Uliana însă s-a împlinit iarăși și s-a făcut mai frumoasă ca înainte. DUMITRIU, P. forme 55.
♦ figurat A se desăvîrși. Condițiile materiale împiedecau pe oameni să se realizeze, să se împlinească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/5.

5. tranzitiv A aduce la îndeplinire, a realiza, a îndeplini, a satisface. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, vezi 96. Am venit să-ți spun că slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani. ISPIRESCU, L. 24. Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorințele matale. ALECSANDRI, T. I 80.
• reflexiv pasiv Și cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265.
• reflexiv Ce este? întrebă scurt tatarul.

– Să vedem dacă se împlinesc vorbele mele, răspunse Bîrnovă rîzînd înăbușit. SADOVEANU, O. VII 28. Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine, Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. EMINESCU, O. I 92.

6. tranzitiv (Cu privire la obligații bănești) A achita, a plăti. Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16.
♦ (Învechit) A obliga (pe un datornic) să plătească, a executa, a încasa (o datorie) cu forța. Mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească. VLAHUȚĂ, O. A. 357. Să nu ne mai împlinească!

– Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154.

7. (În expresie) A o împlini cu cineva = a o păți cu cineva. Cu cucoana Marieta o-mplinești numaidecît. HOGAȘ, DR. II 70. Poartă-te bine... c-apoi o împlinești cu mine. ALECSANDRI, T. 142. I s-a împlinit = i s-a înfundat, a sfeclit-o, a băgat-o pe mînecă, a dat de dracu. Hait! I s-a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. despre ZAMFIRESCU, la TDRG.

– Variantă: pliní (COȘBUC, P. I 151, NEGRUZZI, S. II 233, ȘEZ. V 35) verb IV.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ÎMPLINI

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPLINI:
ÎMPLINI verb

1. (învechit și regional) a (se) plini, (învechit) a sosi, a (se) umple. (A implini trei ani astăzi.)

2. a expira. (Se implini data la care trebuia să...)

3. a se scurge, a trece. (S-au implini 100 de ani de la...)

4. a completa, a întregi, a rotunji, (livresc) a complini, (învechit și regional) a plini, (învechit) a încheia. (A implini pînă la suma de...)

5. a (se) îngrășa, a (se) rotunji, (regional) a (se) încăla, (prin Banat) a (se) încarna. (S-a implini bine.)

6. a se dezvolta. (S-a mai implini fizicește.)

7. a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a înfăptui, a realiza, a săvîrși, (învechit și popular) a plini. (Am implini tot ce mi-ai dativ)

8. a îndeplini, a realiza, a satisface, (învechit) a plini, (rar figurat) a sătura. (I-a implini dorința.)

9. a asculta, a îndeplini, a satisface. (I-a implini toate capriciile.)

10. a desăvîrși, a îndeplini, a înfăptui, a realiza. (Și-a implini opera.)

11. a se îndeplini, a se înfăptui, a se realiza, (popular) a se întîmpla, (învechit și regional) a se plini. (S-a implini prorocirea lui.)

12. a se adeveri, a se confirma, a se îndeplini, a se realiza. (Previziunile lui s-au implini întocmai.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ÎMPLINI

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPLINI:
ÎMPLINÍ, împlinesc, verb IV.

1. tranzitiv A atinge vârsta de...

2. reflexiv (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira.
♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară.

3. tranzitiv A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa.
• Expresia: A-și împlini somnul = a dormi suficient.

4. reflexiv (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa.
♦ figurat A se desăvârși.

5. tranzitiv și reflexiv A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini.

6. tranzitiv A achita, a plăti.
♦ (învechit și regional) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați.

7. tranzitiv (regional; în expresie) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), vezi păți. (reflexiv) I s-a împlinit = i s-a înfundat, vezi înfunda.

– latina *implenire (< plenus) sau în + plini (învechit „împlini” < plin).
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

A ÎMPLINI

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPLINI:
A ÎMPLINÍ a impliniésc tranzitiv

1) popular A face să fie plin; a completa; a întregi; a complini.
• a implini o vârstă (sau un număr de ani) a atinge o anumită vârstă (sau un anumit număr de ani). A-și a implini somnul a dormi suficient. A o a implini (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o păți; b) a înceta relațiile cu cineva.

2) învechit (datorii bănești) A face să nu mai existe; a stinge; a plăti; a achita.

3) învechit (persoane) A obliga să plătească datoria.

4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a îndeplini. [silabe îm-pli-] /<lat. implinire
Forme diferite ale cuvantului a implini: a impliniésc
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

împlini

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împlini:
împliní vezi

1. a face, a ținea pe deplin: a împlini o promisiune, o condițiune;

2. a avea pe deplin: copilul împlinia 15 ani;

3. a executa: a împlini o poruncă;

4. a completa: a împlini banii ce lipsiau;

5. a se realiza: toate li sáu împlinit;

6. a lua sfârșit: acuși o împlinești cu mine AL. [Vechiu-rom. plinì = latina PLENESCERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

împlini

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împlini:
împliní verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împlinésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împlineá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împlineáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

împlini

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împlini:
împliní (a implini) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împlinésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împlineá; conjunctiv prezent 3 să împlineáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ÎMPLINI

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPLINI:
ÎMPLINÍ verb vezi executa, păți.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

împlini

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împlini:
împlini verb vezi EXECUTA. PĂȚI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPLINI'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împlini

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împlini dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

A împlini trei ani astăzi.

Se împlini data la care trebuia să.

S-au împlini 100 de ani de la.

A împlini pînă la suma de.

S-a împlini bine.

S-a mai împlini fizicește.

Am împlini tot ce mi-ai dativ 8.

I-a împlini dorința.

I-a împlini toate capriciile.

Și-a împlini opera.

S-a împlini prorocirea lui.

Previziunile lui s-au împlini întocmai.

A ÎMPLINÍ împliniésc tranzitiv 1 popular A face să fie plin; a completa; a întregi; a complini.

• împlini o vârstă sau un număr de ani a atinge o anumită vârstă sau un anumit număr de ani.

A-și împlini somnul a dormi suficient.

A o împlini cu cineva a a intra la nevoie cu cineva; a o păți; b a înceta relațiile cu cineva.

împliní a împlini verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împlinésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea împlineá; conjunctiv prezent 3 să împlineáscă.

GRAMATICA cuvântului împlini?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împlini.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împlini poate fi: verb,

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a împlini LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE împlini?

Vezi cuvântul împlini desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împlini?

[ îm-pli-ni ]
Se pare că cuvântul împlini are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL împlini

Inţelegi mai uşor cuvântul împlini dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

În expresie A o împlini cu cineva = a o păți cu cineva

I s-a împlinit = i s-a înfundat, a sfeclit-o, a băgat-o pe mînecă, a dat de dracu

A-și împlini somnul = a dormi suficient

Tranzitiv regional; în expresie A o împlini cu cineva = a o păți cu cineva, vezi păți

Reflexiv I s-a împlinit = i s-a înfundat, vezi înfunda

Plinì = latina PLENESCERE

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împlini

VEZI SINONIME PENTRU împlini PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Termen militar; în sintagma tragere indirectă?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
gutuie
cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului
tragere asupra unor ținte care nu se văd, dirijată cu ajutorul unor calcule matematice
a schimba lenjeria patului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?