 | as |
|
| împinge [ îm-pin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU împinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a impinge imping în mai multe dicționareDefinițiile pentru a impinge imping din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împinge (forma la infinitiv) A împinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPINGE: ÎMPÍNGE, împíng, verb III. 1. tranzitiv A mișca, a urni, a deplasa, a muta (pe cineva sau ceva) din loc, exercitînd o apăsare. Observînd că o carte din bibliotecă ieșea din rînd afară, o împinsei înăuntru. ARGHEZI, P. T. 153. A deschis apoi fereastra, și pe colțuroasa stîncă, Hohotind, a-mpins cadavrul în prăpastia adîncă. COȘBUC, P. I 121. Vulpea a și început cu picioarele a împinge peștele din car jos. CREANGĂ, O. A. 295. El ștergarul i-l desprinde și-l împinge lin la vale, Drept în creștet o sărută pe-al ei păr de aur moale. EMINESCU, O. I 84. • figurat Nu eroii, nu personalitățile creează istoria, ci poporul împinge înainte istoria și creează eroi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 7, 36. Spune, femeie, dacă-ți mai vine să mori, cînd feciorii tăi... împing lumea înainte. DAVIDOGLU, M. 96. • absolut Împinge, răstoarnă și dă năvală drept în odaia lui. GHICA, S. A. 31. ♦ figurat A înălța, a întinde. Carpații își împing spre miazănoapte înălțimile, învălite în codru. VLAHUȚĂ, O. A. 408. ♦ intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din locuțiune Acolo cînd am ajuns Și în poartă am împins, Doru m-o văzut ș-o rîs. ȘEZ. II 9. • figurat Valurile împing puternic, dar nicăieri apa nu trece de gît. CAMIL PETRESCU, U. N. 311. ♦ A duce, a purta. Măria-sa Alexandru și-a împins steagurile pînă la un loc ce se chema Dumbrava Mestecănișului. SADOVEANU, forme J. 759. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. ♦ figurat (Adesea peiorativ) A ajuta (pe cineva) să ajungă la o situație. • Expresia: A împinge (cuiva) bani = a mitui (pe cineva). După ce mi-au luat fetița, n-am stat cu mînile-n sîn... am împins bani comandanților de jandarmi. CAMILAR, N. II 168. 2. tranzitiv figurat A îndemna, a îmboldi. În drum spre casă, argatul trecu pe la chiabur, împins de grija vițelușului. MIHALE, O. 503. Eu te voi împinge tot spre adevăr. ISPIRESCU, U. 23. Se simți... înfiorată de o faptă la care o împinsese o pornire furioasă de gelozie. NEGRUZZI, S. I 23. • Expresia: A-l împinge (pe cineva) păcatul (sau păcatele) să (sau de...) vezi păcat. 3. reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte; a se îngrămădi, a-și face locuțiune Soldații... se împing către Serdici. SAHIA, N. 120. ♦ tranzitiv A îmbrînci. Nu mă-mpinge... că amețesc. CARAGIALE, O. I 120. • reflexiv reciproc. Și pe gios se tăvălea, Unul pe-altul se-mpingea. ALECSANDRI, P. P. 146. 4. tranzitiv figurat (Învechit) A respinge, a nu primi, a îndepărta de la sine. Ștefan, împingînd aceste condiții înjositoare, armia otomană nu mai întîrziă de a intra în Principat. ARHIVA R. I 106. – Forme gramaticale: perfectul simplu împinsei, participiu împins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMPINGE: ÎMPÍNGE, împíng, verb III. 1. tranzitiv A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din locuțiune 2. tranzitiv A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ figurat (Adesea peiorativ) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. tranzitiv figurat A îndemna, a îmboldi. 4. reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ tranzitiv A îmbrânci. 5. tranzitiv (învechit) A izgoni, a alunga. ♦ figurat A nu accepta, a respinge. 6. intranzitiv (regional) A cheltui. ♦ tranzitiv A plăti. • Expresia: A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [perfectul simplu împinsei, participiu împins] – latina impingere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPINGE: ÎMPÍNGE, împíng, verb III. 1. tranzitiv A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din locuțiune 2. tranzitiv A face să înainteze; a duce, a purta (până departe). ♦ figurat (Adesea peiorativ) A ajuta pe cineva să ajungă la o situație (nemeritată). 3. tranzitiv figurat A îndemna, a îmboldi. 4. reflexiv A se înghesui pentru a putea merge înainte. ♦ tranzitiv A îmbrânci. 5. tranzitiv (învechit) A izgoni, a alunga. ♦ figurat A nu accepta, a respinge. 6. intranzitiv (regional) A cheltui. ♦ tranzitiv A plăti. • Expresia: A împinge bani (cuiva) = a mitui (pe cineva). [perfectul simplu împinsei, participiu împins] – latina impingere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPINGE împing: A ÎMPÍNGE împíng tranzitiv 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forțe de apăsare. a impinge imping dulapul. 2) (persoane) A face să se miște prin acțiunea bruscă și puternică a brațelor. a impinge imping pe cineva în prăpastie. 3) (lucruri) A vârî cu forța, îndesând (într-un spațiu limitat); a bucși. a impinge imping hainele în valiză. • a impinge imping bani (cuiva) a mitui (pe cineva). 4) figurat (persoane) A determina prin diverse mijloace (la o acțiune). a impinge imping la revoltă. 5) figurat (persoane) A ajuta să ajungă (la o situație nemeritată). /<lat. impingere Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPINGE: ÎMPINGE verb 1. a (se) ghionti, a (se) izbi, a (se) îmboldi, a (se) îmbrînci, a (se) înghionti, (popular) a (se) buși, (regional) a (se) brînci, a (se) înghioldi, (prin Moldova) a (se) blendi, a (se) blendisi, a (se) dupăci, (prin Olt. și Banat) a (se) popîndi. (Nu vă mai impinge atîta!) 2. a antrena, a tîrî. (Îl impinge în acțiuni nesăbuite.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru împinge: împinge vezi 1. a urni din loc, a da înainte: a împinge carul; 2. figurat a îmboldi: a împinge la muncă. [latina IMPINGERE]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împinge: împínge (a impinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu împinséi, persoana întâi plural: noi împínserăm; participiu împíns Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împinge: împínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu împinséi, persoana întâi plural: noi împínserăm; participiu împíns Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împinge: împinge verb vezi ALUNGA. GONI. IZGONI. ÎNDEMNA. RESPINGE. STIMULA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPINGE: ÎMPÍNGE verb 1. vezi îmbrânci. 2. vezi mâna. 3. vezi antrena. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPINGE IMPING' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ÎMPINGE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Împinge dulapul. Împinge pe cineva în prăpastie. Împinge hainele în valiză. • Împinge bani cuiva a mitui pe cineva. Împinge la revoltă. Nu vă mai Împinge atîta! 2. Îl Împinge în acțiuni nesăbuite. împínge a Împinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împíng, perfectul simplu persoana întâi singular: eu împinséi, persoana întâi plural: noi împínserăm; participiu împíns. |
GRAMATICA cuvântului ÎMPINGE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ÎMPINGE poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE împinge? Vezi cuvântul împinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împinge?[ îm-pin-ge ] Se pare că cuvântul împinge are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL ÎMPINGE Inţelegi mai uşor cuvântul împinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A împinge cuiva bani = a mitui pe cineva A împinge bani cuiva = a mitui pe cineva A împinge bani cuiva = a mitui pe cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ÎMPINGE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Un număr de?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
