 | as |
|
| împărţi [ îm-păr-ţi ] VEZI SINONIME PENTRU împărţi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a imparti impart în mai multe dicționareDefinițiile pentru a imparti impart din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împărți (forma la infinitiv) A împărți conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚI: ÎMPĂRȚÍ, împárt, verb IV. 1. tranzitiv A diviza, a desface, a separa în părți (adesea pentru a lua fiecare partea ce i se cuvine). Eu de-am avut un singur ban L-am împărțit cu tine. COȘBUC, P. I 77. Și-a împărțit averea în două părți. CARAGIALE, O. III 60. De ce uitați că-n voi e și număr și putere? Cînd verb reflexiv:eți, puteți prea lesne pămîntul să-mpărțiți. EMINESCU, O. I 59. • Expresia: A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun cu cineva. Chiar dacă mă oprește cineva, mă lasă... neavînd cu mine nimica de împărțit. SADOVEANU, Z. C. 324. Nu mai avem nimica de-mpărțit împreună! CARAGIALE, O. III 43. Nu-ți verb reflexiv:eu nici rău, nici bine, N-am ce împărți cu tine. ALECSANDRI, P. P. 42. • reflexiv Se împart flăcăii în cete. STANCU, despre 173. Limba romînească are patruzeci și una de slove care se împart în trei soiuri. NEGRUZZI, S. I 8. ♦ (matematică) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. Șase împărțit la doi. 2. tranzitiv A da (mai multora, făcînd parte fiecăruia), a distribui. Dacă stăpînirea împarte moșia, apoi are s-o împartă la cei săraci și fără pămînt. REBREANU, R. I 239. O să-ți poruncească a împărți daruri în dreapta și-n stinga. CARAGIALE, O. III 67. Stăpînul pămîntului făcu trei părți din domeniul său, din care două le împărți în părți mici pe la coloniștii săi și ceealaltă fu cultivată de aceștia în folosul lui. BĂLCESCU, O. I 137. • (Ironic) Împărți la întîmplare o droaie de ghionturi. REBREANU, R. I 115. • absolut Cine împarte parte-și face. ♦ (În practica religiei creștine; folosit și absolut) A da de pomană (lucruri de mîncare) la anumite sărbători. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare. CREANGĂ, A. 4. ♦ unipersonal (În superstiții) A-i fi sortit, ursit (ceva). Poate că asta ne-a fost împărțită, să nu fim aproape deolaltă. RETEGANUL, P. IV 66. 3. tranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A împărtăși (ceva cu cineva). Luă în brațe pe această biată fată... cu care împărțise soarta sa. NEGRUZZI, S. I 26. 4. reflexiv A se răspîndi, a se împrăștia, a se risipi. Iară cornul plin de jale Sună dulce, sună greu. Blîndu-i sunet se împarte Peste văi împrăștiet Mai încet, tot mai încet. EMINESCU, O. I 104. Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umerii și spatele sale. NEGRUZZI, S. I 145. • tranzitiv Ce spui tu, străine? Ștefan e departe, Brațul său prin taberi mii de morți împarte. BOLINTINEANU, O. 34. – prezent industrie și: împărțesc. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚI: ÎMPĂRȚI verb 1. a despărți, a divide, a diviza, a fracționa, a fragmenta, a îmbucătăți, a scinda, a secționa, a separa, a tăia. (imparti bucata în trei.) 2. a (se) descompune, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se imparti în particule.) 3. a diviza, a fragmenta, a segmenta. (A imparti o frază în propoziții.) 4. a atribui, a da, a distribui, a repartiza. (A imparti loturi de casă țăranilor.) 5. a distribui, a repartiza, (învechit) a repartira, a repărți. (A imparti pîinea.) 6. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, a drege, a tocmi. (imparti cum trebuie elementele unui ansamblu.) 7. a împărtăși. (Au imparti aceeași soartă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚI: ÎMPĂRȚÍ, împárt, verb IV. 1. tranzitiv și reflexiv A (se) separa în părți, a (se) despărți în grupuri; a (se) diviza, a (se) divide. ♦ tranzitiv (Rar) A clasifica. ♦ tranzitiv (Aritmetică) A efectua operația de împărțire a unui număr prin altul, a face o împărțire. 2. tranzitiv A da mai multor persoane câte (o parte din) ceva; a repartiza, a distribui. • Expresia: A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit (cu cineva) = a nu avea nici o legătură, nimic comun (cu cineva). ♦ reflexiv A se răspândi, a se împrăștia. 3. tranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție „cu”) A împărtăși ceva cu cineva. – latina impartire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPĂRȚI împart: A ÎMPĂRȚÍ împárt tranzitiv 1) A face să se împartă. 2) rar (obiecte eterogene amestecate) A repartiza în clase și categorii; a categorisi; a clasifica. 3) matematică A supune operației aritmetice a împărțirii. a imparti impart zece la cinci. 4) (bunuri materiale) A da conform unor principii; a repartiza; a distribui. a imparti impart averea. • A nu avea ce a imparti impart cu cineva a nu avea nimic comun cu cineva. 5) (bucurii, necazuri etc.) A suporta împreună; a împărtăși. /<lat. impartire Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împărți: împărțí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împárt, imperfect persoana a treia singular: el / ea împărțeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împártă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împărți: împărțí (a imparti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împárt, imperfect persoana a treia singular: el / ea împărțeá; conjunctiv prezent 3 să împártă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ÎMPĂRȚI: ÎMPĂRȚÍ verb vezi despărți, divorța, separa. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru împărți: împărți verb vezi DESPĂRȚI. DIVORȚA. SEPARA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPARTI IMPART' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împărți Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împărți dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii împărți bucata în trei. Produsul dezintegrării se împărți în particule. A împărți o frază în propoziții. A împărți loturi de casă țăranilor. A împărți pîinea. împărți cum trebuie elementele unui ansamblu. Au împărți aceeași soartă. împărți zece la cinci. împărți averea. • A nu avea ce împărți cu cineva a nu avea nimic comun cu cineva. împărți bucata în trei. A împărți o frază în propoziții. împărțí a împărți verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele împárt, imperfect persoana a treia singular: el / ea împărțeá; conjunctiv prezent 3 să împártă. |
GRAMATICA cuvântului împărți? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împărți. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împărți poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE împărţi? Vezi cuvântul împărţi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împărţi?[ îm-păr-ţi ] Se pare că cuvântul împărţi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL împărți Inţelegi mai uşor cuvântul împărți dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit cu cineva = a nu avea nici o legătură, nimic comun cu cineva A nu avea ce împărți sau a nu avea nimic de împărțit cu cineva = a nu avea nici o legătură, nimic comun cu cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împărți |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nume de familie?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
