 | as |
|
| împăca [ îm-pă-ca ] VEZI SINONIME PENTRU împăca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a impaca impac în mai multe dicționareDefinițiile pentru a impaca impac din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a împăca (forma la infinitiv) A împăca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCA: ÎMPĂCÁ, împác, verb I. 1. reflexiv (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A face să înceteze supărarea cu cineva, a restabili înțelegerea, a curma conflictul. Veste se împrăștiase că domnul se împăcase cu boierii. NEGRUZZI, S. I 150. Vino, mîndră-mpacă-te, Că de nu te-i împăca Foarte rău te-oi blăstema. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 256. • reflexiv reciproc. De certuri Să ne-mpăcăm, De greșeli Să ne iertăm. ANT. literar popular I 427. ♦ A cădea de acord într-o chestiune bănească. Nu s-au împăcat din preț. ▭ Du-te... și te-apucă de lucru; oi vedea eu ce treabă-i face și ne-om împăca noi. CREANGĂ, P. 157. ♦ A se obișnui, a se deprinde, a se familiariza. Mama a început să se împace cu ideea aceasta. C. PETRESCU, A. 322. Dar cărțile [de joc] cu mine e greu să se împace. ALEXANDRESCU, P. 90. 2. tranzitiv (Cu privire la persoane) A liniști, a potoli, a mulțumi, a îmbuna. Dinspre partea banilor am împăcat pe toată lumea. SADOVEANU, B. 59. Ca să ne împace, locotenentul ne cheamă la magazia diviziei. CAMIL PETRESCU, U. N. 384. Dacă ți-am făgăduit atunci, a fost numai ca să te împac. ISPIRESCU, L. 2. • (Complementul este un abstract) Durerea mea s-o-mpac, Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru împăca: împăcá (împác, împăcát), verb – 1. A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva. – 2. A liniști, a potoli, a calma. – 3. A mulțumi, a satisface. – 4. A pune de acord, a conveni. – 5. (reflexiv) A face pace. – 6. (reflexiv) A se învoi, a se conforma. – 7. (reflexiv) A se înțelege, a trăi în bună înțelegere, a se avea bine. latina pacāre (Pușcariu 783; Candrea-Dens., 1298; REW 6132; DAR), conform albaneză paḱoń, italiana pagare, prov., spaniolă, portugheză pagar, limba franceza payer. Sensul etimologic se conservă numai în limba română și în albaneză; compunerea cu prefix în- trebuie să se fi făcut în cadrul limbii limba română conform pace. derivat împăcăcios, adjectiv (care împacă); împăcătură (variantă împăcătoare), substantiv feminin (învechit, împăcare); împăcăciune, substantiv feminin (reconciliere); neîmpăcat, adjectiv (implacabil). Forme diferite ale cuvantului impaca: împác împă Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCA: ÎMPĂCA verb 1. (livresc) a (se) reconcilia, (popular) a (se) împăciui, (învechit) a (se) așeza, a (se) păciui. (S-au impaca după conflict.) 2. a concilia, (popular) a învoi. (A impaca divergențele.) 3. a se înțelege, (popular) a se îngădui, a se învoi, (regional) a se pogodi, (prin Banat) a se bărăbări, (Transilvania și Banat) a se nărăvi. (Se impaca destul de bine împreună.) 4. a mulțumi, a satisface. (I-a impaca pe toți măsura luată.) 5. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) liniști, a (se) potoli, (regional) a (se) țistui, (învechit) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l impaca.) 6. a se deprinde, a se obișnui. (Nu mă pot impaca cu gîndul că...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMPĂCA: ÎMPĂCÁ, împác, verb I. 1. tranzitiv și reflexiv recipr. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție „cu”) A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva; a (se) reconcilia, a (se) împăciui. ♦ reflexiv recipr. A se înțelege cu cineva (într-o chestiune bănească), a se învoi, a conveni. ♦ reflexiv A se obișnui, a se deprinde cu ceva (de obicei o idee, un gând). 2. tranzitiv A liniști, a potoli, a calma pe cineva mulțumindu-l, dându-i satisfacție. 3. reflexiv recipr. A trăi în bună înțelegere cu cineva; a se învoi, a se îngădui cu cineva. – latina *impacare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMPĂCA împac: A ÎMPĂCÁ împác tranzitiv 1) A face să se împace. 2) A face să devină mai binevoitor, mai indulgent. /în + latina pacare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru împăca: împăcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împác, persoana a doua singular: tu împáci, persoana a treia singular: el / ea și plural împácă; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural împáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru împăca: împăcá (a impaca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împác, persoana a doua singular: tu împáci, 3 împácă; conjunctiv prezent 3 să împáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMPACA IMPAC' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL împăca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului împăca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-au împăca după conflict. A împăca divergențele. Se împăca destul de bine împreună. I-a împăca pe toți măsura luată. Era enervat și abia a reușit să-l împăca. Nu mă pot împăca cu gîndul că. S-au împăca după conflict. A împăca divergențele. împăcá a împăca verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu împác, persoana a doua singular: tu împáci, 3 împácă; conjunctiv prezent 3 să împáce. |
GRAMATICA cuvântului împăca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului împăca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul împăca poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE împăca? Vezi cuvântul împăca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul împăca?[ îm-pă-ca ] Se pare că cuvântul împăca are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL împăca |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Cu chiu, cu vai sau cu chiu și vai?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul împăca se conjugă: ei ele împácă
