 | as |
|
| îmbuiba [ îm-bu-i-ba ] VEZI SINONIME PENTRU îmbuiba PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a imbuiba imbuib în mai multe dicționareDefinițiile pentru a imbuiba imbuib din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îmbuiba (forma la infinitiv) A îmbuiba conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBUIBA: ÎMBUIBA verb 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin Transilvania și Maramures) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a imbuiba cu mîncare.) 2. a huzuri. (Se imbuiba toată viața.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBUIBA: ÎMBUIBÁ, îmbúib, verb I. reflexiv și tranzitiv A mânca și a bea (sau a da să mănânce și să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ÎMBUIBA: ÎMBUIBÁ, îmbúib, verb I. reflexiv și tranzitiv A mânca și a bea sau a da să mănânce și să bea peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – Et. nec. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbuiba: îmbuibá verb (silabe -bui-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu îmbúib, persoana a treia singular: el / ea și plural îmbúibă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A ÎMBUIBA îmbuib: A ÎMBUIBÁ îmbúib tranzitiv A face să se îmbuibe; a ghiftui. / Orig. nec. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbuiba: îmbuibá (a imbuiba) (-bui-) verb, indicativ prezent 3 îmbúibă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMBUIBA IMBUIB' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL îmbuiba Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului îmbuiba dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii S-a îmbuiba cu mîncare. Se îmbuiba toată viața. S-a îmbuiba cu mâncare. îmbuibá a îmbuiba -bui- verb, indicativ prezent 3 îmbúibă. |
GRAMATICA cuvântului îmbuiba? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului îmbuiba. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul îmbuiba poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îmbuiba? Vezi cuvântul îmbuiba desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbuiba?[ îm-bu-i-ba ] Se pare că cuvântul îmbuiba are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL îmbuiba |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A scăpa sau a pierde trenul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul îmbuiba se conjugă: ei ele îmbúibă
