 | as |
|
| îmbrăca [ îm-bră-ca ] VEZI SINONIME PENTRU îmbrăca PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a imbraca în mai multe dicționareDefinițiile pentru a imbraca din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a îmbrăca (forma la infinitiv) A îmbrăca conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCA: ÎMBRĂCÁ, îmbrác, verb I. 1. reflexiv (Despre persoane) A-și pune hainele, a se acoperi cu haine, rufe etc., potrivindu-și-le pe corp. Eu am de întrebat un lucru mare, și de aceea, cînd am aflat c-ați venit, m-am și îmbrăcat. CAMILAR, TEM. 125. Să ne-mbrăcăm de sărbătoare. DELAVRANCEA, A. 99. Știți voi povestea cînd un fiu De împărat, odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată? COȘBUC, P. I 70. • (Cu determinări introduse prin prepoziție «cu» sau «în») S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta. EMINESCU, O. I 146. (figurat) Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țeară. ALECSANDRI, P. A. 112. • tranzitiv (Complementul indică un obiect de îmbrăcăminte) Îmbracă-a tale haine țesute-n mii de flori. ALECSANDRI, T. II 69. (Complementul indică o persoană) Mama își îmbracă copiii. ♦ A purta haine de o anumită croială, calitate etc. Se îmbracă simplu. 2. tranzitiv A lucra hainele necesare cuiva sau pînzeturile necesare într-o gospodărie. Dacă m-ar lua pe mine de nevastă acest fiu de împărat, i-aș îmbrăca toată casa numai cu un fus de tort. BOTA, P. 126. • reflexiv Mai bine iau o săracă Ce cu mîna ei se-mbracă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 436. ♦ A procura cuiva hainele trebuincioase. Muncit-au numai ca să te hrănească, Să te-mbrace, să te poarte și să te cocoloșească? CONACHI, P. 290. 3. tranzitiv A acoperi, a înveli. Păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lînă. SADOVEANU, O. I 362. Din cerdacul îmbrăcat cu viță sălbatică îi coborî într-ajutor o țărancă care alungă cîinele. REBREANU, R. I 93. • figurat Liniște grea, întunecată îmbrăca pădurea. AGÎRBICEANU, S. P. 17. Codrii întunecați îmbracă înălțimile, se întind, se scoboară. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Și-n negru-mbracă toate al nopții palid domn. EMINESCU, O. I 96. (Cu inversarea construcției) Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii, strălucite. SADOVEANU, O. I 400. • reflexiv Ce frumos se-mbracă dealul Cu flori roșii pe-unde treci! COȘBUC, P. I 165. ♦ (Cu privire la pernă, plapumă) A înfăța. ♦ (Cu privire la cărți, caiete) A înveli cu hîrtie (pentru a păstra curat). ♦ (Cu privire la icoane, arme etc., urmat de determinări ca: «în aur», «în argint» etc.) A acoperi cu un metal prețios; a fereca (1). Paloș ferecat, Numa-n aur îmbrăcat. TEODORESCU, P. P. 517. Armele... Cu aur îmbrăcate. ALECSANDRI, P. P. 67. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCA: ÎMBRĂCÁ, îmbrác, verb I. reflexiv și tranzitiv 1. A(-și) acoperi corpul cu veșminte. ♦ reflexiv A purta haine de o anumită croială, de o anumită calitate etc. 2. A-și procura sau a procura cuiva hainele trebuincioase. 3. A (se) acoperi, a (se) înveli. ♦ tranzitiv A înfăța perna sau plapuma. ♦ tranzitiv A înveli cu hârtie, cu material plastic etc. copertele unei cărți, ale unui caiet etc. ♦ tranzitiv A fereca icoane, bijuterii etc. în aur sau în argint. ♦ tranzitiv figurat A învălui, a ascunde (adevărata înfățișare, adevăratul aspect etc.). – latina *imbracare (< braca „pantaloni”). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ÎMBRĂCA: ÎMBRĂCA verb 1. a se echipa, a se înveșmînta, (învechit și regional) a se învește. (Vă rog să vă imbraca și să mergem.) 2. a-și lua, a-și pune. (Și-a imbraca haina și a plecat.) 3. a pune, a trage. (imbraca cămașa pe tine.) 4. a înfăța. (A imbraca o pernă.) 5. a capitona, a tapisa. (A imbraca un fotoliu.) 6. a (se) acoperi, a (se) înveli, (învechit și popular) a (se) coperi. (A imbraca o carte.) 7. a fereca. (A imbraca un obiect în argint.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru îmbrăca: îmbrăcá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu îmbrác, persoana a treia singular: el / ea și plural îmbrácă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru îmbrăca: îmbrăcá (a imbraca) verb, indicativ prezent 3 îmbrácă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru A îmbrăca: A (se) îmbrăca ≠ a (se) dezbrăca Forme diferite ale cuvantului a imbraca: a imbracase Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IMBRACA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL A îmbrăca Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a îmbrăca dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Vă rog să vă a îmbrăca și să mergem. Și-a a îmbrăca haina și a plecat. A îmbrăca cămașa pe tine. A a îmbrăca o pernă. A a îmbrăca un fotoliu. A a îmbrăca o carte. A a îmbrăca un obiect în argint. Vă rog să vă a îmbrăca și să mergem. Și-a a îmbrăca haina și a plecat. A îmbrăca cămașa pe tine. A a îmbrăca o carte. îmbrăcá a a îmbrăca verb, indicativ prezent 3 îmbrácă. |
GRAMATICA cuvântului A îmbrăca? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a îmbrăca. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul A îmbrăca poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE îmbrăca? Vezi cuvântul îmbrăca desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul îmbrăca?[ îm-bră-ca ] Se pare că cuvântul îmbrăca are trei silabe |
La plural verbul îmbrăca se conjugă: ei ele îmbrácă