Definiție a iesi ies

Cautăm definiția cuvântului a iesi ies în mai multe dicționare

Definițiile pentru a iesi ies din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Verbul: a ieși (forma la infinitiv)
A ieși conjugat la timpul prezent:

eu ies
tu ieși
el ea iese
noi ieșim
voi ieșiți
ei ele ies

VEZI VERBUL a ieși CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IEȘI:
IEȘÍ, ies, verb IV. intranzitiv A trece din interior în exterior.

1. (Despre ființe) A părăsi un loc, o încăpere, limitele a ceva. Ieși liniștit și abia cînd ajunse în poartă apucă la fugă spre acareturile lui verb reflexiv:abie. CAMILAR, TEM. 141. Dar într-o dimineață, tocmai cînd se gătea să iasă, o birjă se opri la poartă. VLAHUȚĂ, O. A. III 21.
       • Expresia: A ieși ca din pușcă = a ieși foarte repede. Ies ca din pușcă, sar în birje și alerg acasă. CARAGIALE, O. II 286.
       • (Determinat prin «afară») Iese afară în grădină și începe a plînge în inima sa. CREANGĂ, P. 189. Iese mîndra pîn-afară Și-mi arată-un drum de țeară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 123.
       • Expresia: A ieși afară = a elimina materiile fecale, a avea scaun.
       • (Determinarea arată locul părăsit) Părea că se vorbise toate lighionile ca să nu iasă de prin culcușurile lor. ISPIRESCU, L. 288. Voi priveghea nurorile, le-oi pune la lucru, le-oi struni și nu le-oi lăsa nici pas a ieși din casă în lipsa feciorilor miei. CREANGĂ, P.

4. Acum ea, tristă, din cort ieșise Și cu ochi umezi lung se uita la cornul lunii ce se ivise. ALECSANDRI, P. I 21.
       • (Determinarea arată direcția acțiunii sau locul unde se săvîrșește) Iese rîzînd prin dreapta. DAVIDOGLU, M.

11. Plumbul... a ieșit prin spate. NEGRUZZI, S. I 29.
       • (Determinarea arată locul unde ajunge sau unde se oprește cineva) După aceea ieși la scară, bătu de trei ori în palme și iată o cărucioară. ISPIRESCU, L. 188. Pornesc împreună, să iasă la drum, pe unde arată spînul. CREANGĂ, P. 204. Un car coperit cu o rogojină și întovărășit de doi oameni dete să iasă în ulița mare. NEGRUZZI, S. I 31.
       • Expresia: A ieși la liman vezi liman. A ieși în lume vezi lume. A ieși la lecție vezi lecție. A ieși (cuiva) înainte = a întîmpina pe cineva. Mi-au ieșit muncitorii înainte și mi-au vorbit de parcă mă cunoșteau de cînd lumea. BARANGA,

I. 160. Îmi ieși tata înainte bucuros. Mă sărutară veseli cei din casă. SADOVEANU, O. VIII

10. Încalecă pe cal, iese înaintea fecioru-său pe altă cale și se bagă sub un pod. CREANGĂ, O. A. 221. A ieși în calea cuiva vezi cale.
       • (Determinarea arată sau sugerează scopul acțiunii) Umbla numai în zdrențe cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Toți care sînteți învoitori pe moșia domnului Gherasie... să ieșiți la muncă, să-i sădiți via. STANCU, despre 55. Adesea ieșea... la vînătoare, ca să-și petreacă ceasurile ce-i prisosea. ISPIRESCU, L. 42. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă. ALECSANDRI, P. A. 113.
♦ A pleca în oraș. Ba nu, da n-a plecat la țară, a ieșit așa. CARAGIALE, O. II 273.

2. (Despre lucruri, fenomene etc.) A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Moșneagul... se uita prin bordei în toate părțile, să vadă de unde-a ieșit acel glas. CREANGĂ, P. 79. De sfiiciune mi-iese sîngele-n obraz. EMINESCU, O. I 80. Calul era numai spumă: mușchii i se întinseseră ca coarda unui arc și aburi groși ieșeau din el. NEGRUZZI, S. I 42.
       • Expresia: A ieși la iveală vezi iveală. A ieși la lumină vezi lumină. A ieși (cuiva) părul prin căciulă vezi căciulă. A ieși în relief = a) a fi mai în afară decît cele din jur, a fi proeminent. Cornișa iese în relief; b) a se remarca în mod deosebit, a se releva. A ieși din comun vezi comun. A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice cînd cineva depune un efort prea mare. Trezîndu-se, gîndeai că va să-i iasă Sufletul, așa zbiera de tare. BUDAI-DELEANU, Ț. 276. A-i ieși (cuiva) un sfînt din gură = a spune o vorbă nimerită. Haidem să pornim la drum.

– Că bine zici, dascăle Zaharie; parcă ț-a ieșit un sfînt din gură. CREANGĂ, A. 126. A nu-i mai ieși (cuiva ceva) din cap = a nu putea uita ceva, a-l stăpîni mereu același gînd. A-i ieși (cuiva) nume rău (sau vorbe) = a se răspîndi bîrfeli pe socoteala cuiva. Decît să-mi iasă nume rău, mai bine să mor; căci iată ce glăsuiește o zicătoare: decît să iasă omului nume rău, mai bine ochii din cap. ISPIRESCU, L. 273. Albo, Albo de la munte! Ce-ai pus fesciorul pe frunte Că ți-au ieșit vorbe multe. ALECSANDRI, P. P. 267.
       • (Despre astre) Niciodată n-o să iasă Luna

– palida crăiasă

– Să te-nvăluie cu raze. BENIUC, vezi 18. Deasupra casei tale ies Și azi aceleași stele. EMINESCU, O. I 186. De-ar fi lună de cu seară, M-aș duce la badea-n țeară; Dar luna iese tîrziu, Nu poci mere și să viu! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 127.
       • (Despre erupții ale pielii și alte fenomene patologice; construit cu dativul) Uite ce blîndă mi-a ieșit pe trup! CREANGĂ, P. 264.
       • (Despre manifestări spirituale, în special despre publicații) Nici la celelalte nu prea pot învăța, cu slova asta nouă care a ieșit. CREANGĂ, A. 87. Aștept banii acești făgăduiți ca să plătesc tiparul broșurii mele care iese în săptămîna asta. GHICA, A. 504. Cînd au murit boierii aceia, ieșise și un cîntec. NEGRUZZI. S. I 185.
       • (Despre noutăți, mode, obiceiuri etc.) A ieșit obicei ca miresele să poarte beteală la cununie. ȘEZ. VII 67.
♦ (Despre semănături) A răsări, a crește. Am sămănat grîu de vară Ș-o ieșit numai secară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 163. Ce-am semănat n-au ieșit. ALECSANDRI, P. P. 228.
♦ (Despre ființe) A se naște din..., a-și trage originea, a proveni. Ce iese din pisică șoareci mănîncă.

3. A părăsi o stare, o situație, o împrejurare (pentru a trece în alta). De-acum înainte tot așa are să-ți fie, pănă ce-i ieși din slujba spînului. CREANGĂ, P. 222.
       • Expresia: A-și (rar a) ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni) = a-și pierde răbdarea, cumpătul, a se enerva. [Directorul] pe lucrători îi frigea cu amende. Pe ucenici îi lua de urechi și-i aducea ca pe un plocon șefilor din ateliere. Nu-și ieșea din sărite. PAS, Z. I 283. Strigă gazda, ieșind din răbdare întru auzul atîtor laude. NEGRUZZI, S. I 77. A-și ieși din minți = a înnebuni. A-și ieși din balamale vezi balama.
♦ A se abate, a încălca (o hotărîre, o decizie etc.). Nu ieșea c-o iotă din asprimile regulamentului. VLAHUȚĂ, N. 184. Umblu tot cu binișorul pe lîngă dînsa și nu ies din cuvîntul ei afară nici cu fapta, nici cu vorba. CREANGĂ, O. A. 67. Nu ieși din hotărîrea maică-sa. id. P.

4. 4. (Urmat de un nume predicativ) A ajunge, a izbuti, a reuși, a deveni. A ieșit primul la examen. ▭ A trecut verb reflexiv:emea ăluia mai tare și a silniciei. În Rusia, după ce au fost dărîmate boieriile și lăcomiile, iată ieși dreptate pentru omul muncitor. SADOVEANU, M. C. 160.
       • Expresia: A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge. O învăță cum să facă să iasă și de astă dată biruitoare. ISPIRESCU, L. 18. A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși după voie. Harun-al-Rașid, care văzuse și auzise tot, a coborît degrabă în salon, bucuros că toate îi ieșiseră după plac. CARAGIALE, P. 144.
       • (Impersonal) Numai să dea dumnezeu să iasă cum cred eu. REBREANU, R. I 241. (expresie) Cum o ieși, să iasă, exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat așteptat.

5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activități, a unei afaceri etc. Nimic, nimic, dar tot ai ceva. Iese pîinea. Eu n-am nici atît. SAHIA, N. 95. Are să ne iasă și de cheltuială. CREANGĂ, P. 161. Noi așa ne dăm solia, Ca să ne iasă simbria. TEODORESCU, P. P. 180.
♦ (În legătură cu socoteli, calcule etc.) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie. Cît ți-a ieșit la adunare? Problema mi-a ieșit.

6. (Despre culori; prin extensie despre obiecte colorate) A se decolora, a-și pierde fața; a trece o culoare în alta (la spălat). Bluza a ieșit la spălat.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

A IEȘI ies

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A IEȘI ies:
A IEȘÍ ies intranzitiv

1) (în opoziție cu a intra) A trece din interior în exterior; a pleca afară; a părăsi un spațiu sau un mediu (închis). a iesi ies din clădire. a iesi ies din pădure. Ies la plimbare.
       • a iesi ies cuiva înainte a întâmpina pe cineva.

2) A ajunge undeva. a iesi ies la marginea șoselei. a iesi ies primul la finiș.
       • a iesi ies la liman vezi LIMAN.

3) A-și face apariția; a se lăsa văzut; a deveni vizibil. Soarele ieși de după nori.
       • a iesi ies la lumină (sau la iveală) a deveni cunoscut. a iesi ies la suprafață a) a deveni vizibil; a apărea; b) a deveni cunoscut. a iesi ies de sub tipar a fi editat; a apărea pe calea tiparului. A nu-i a iesi ies din cap (ceva) a fi urmărit în permanență (de un gând, de o idee); a fi obsedat. A-i a iesi ies vorbe rele (cuiva) a fi vorbit de rău.

4) A trece de anumite limite. Apa a ieșit din maluri. Aluatul a ieșit din formă.

5) A-și face apariția prin creștere. Grâul iese. Copilului i-au iesit dintii.

6) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a proveni; a coborî; a deriva. a iesi ies dintr-o familie de țărani.
       • a iesi ies din comun a fi neobișnuit.

7) A înceta de a mai fi într-o stare, poziție sau funcție. a iesi ies din directorie. a iesi ies din criză.
       • A-și a iesi ies din sărite (sau din fire, din răbdări, din țâțâni) a-și pierde calmul; a se enerva. a iesi ies din joc a) a înceta să mai participe la un joc; b) a nu mai fi părtaș la o acțiune. a iesi ies basma curată a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă. A-și a iesi ies din minți a) a-și pierde calmul; b) a înnebuni.

8) A rezulta în urma unui efort; a da rezultatul scontat. Scenariul îi iese.
       • A-i a iesi ies cuiva ceva după plac a-i reuși cuiva ceva. Cum va ieși cum va fi. a iesi ies din mâna cuiva a fi realizat de cineva. A-i a iesi ies pe nas vezi NAS.

9) (despre calcule, probleme etc.) A fi rezolvat corect; a da rezultatul cerut. 10) A-și pierde culoarea inițială (la spălat, la soare); a se decolora; a se șterge; a se spălăci. Rochia a ieșit în apă. /<lat. exire
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

IEȘI

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IEȘI:
IEȘÍ, ies, verb IV. intranzitiv

1. A părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior.
       • Expresia: A ieși afară = a defeca (2). A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva.
♦ A se duce, a pleca de acasă.

2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.
       • Expresia: A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice când cineva depune un efort extrem de mare.
♦ (Despre semănături) A răsări, a crește.
♦ A se naște din..., a-și trage originea; a proveni.

3. A părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera.
       • Expresia: A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia.
♦ A se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.

4. A ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel). A ieșit primul.
       • locuțiune verbala A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge.
       • Expresia: A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit. Cum o ieși, (numai) să iasă, exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat.
♦ A promova, a avansa, a ajunge. A ieșit ofițer.

5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material.
♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.

6. A se decolora; a se spălăci.

– latina exire.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IEȘI

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IEȘI:
IEȘÍ, ies, verb IV. intranzitiv

1. A părăsi un loc, o încăpere, un spațiu închis, limitat, plecând afară; a trece din interior în exterior.
       • Expresia: A ieși afară = a defeca (2). A-i ieși (cuiva) înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva.
♦ A se duce, a pleca de acasă.

2. A se ivi, a apărea, a se face văzut sau auzit.
       • Expresia: A ieși în relief = a) a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b) a se remarca, a se releva. A-i ieși (cuiva) ochii din cap (sau sufletul), se zice când cineva depune un efort extrem de mare.
♦ (Despre semănături) A răsări, a crește.
♦ A se naște din..., a-și trage originea; a proveni.

3. A părăsi o poziție, o situație, o stare; a se desprinde, a se elibera.
       • Expresia: A-și ieși din sărite (sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale) = a se enerva foarte tare, a se mânia.
♦ A se abate de la o hotărâre, de la o decizie etc.; a încălca, a nu respecta.

4. A ajunge, a izbuti, a reuși (într-un anumit fel). A ieșit primul.
       • locuțiune verbala A ieși biruitor (sau învingător) = a birui, a învinge.
       • Expresia: A-i ieși (cuiva ceva) după plac = a-i reuși (ceva cuiva) așa cum a dorit. Cum o ieși, (numai) să iasă, exprimă indiferența sau resemnarea față de un rezultat (nefavorabil) așteptat.
♦ A promova, a avansa, a ajunge. A ieșit ofițer.

5. A rezulta de pe urma unui efort, a unei activități etc.; a obține un câștig material.
♦ (Despre calcule, socoteli) A da rezultat (bun), a se încheia cu o concluzie.

6. A se decolora; a se spălăci.

– latina exire.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ieși

Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ieși:
ieșí (iés, ieșít), verb –

1. A părăsi un loc plecînd afară. –

2. A pleca de acasă, a se duce. –

3. A părăsi o poziție, o situație dificilă. –

4. A se elibera, a scăpa. –

5. A se distinge, a se evidenția. –

6. A defeca. –

7. A apărea, a se ivi, a se manifesta. –

8. A se naște, a răsări, a crește. –

9. A proveni, a rezulta. –

10. A se publica, a se face cunoscut. –

11. A părăsi, a abandona, a pune capăt. –

12. A avea o izbucnire neașteptată. –

13. A întrece măsura, a depăși limitele. –

14. (Despre pete) A se șterge, a dispărea. –

15. A ajunge la un rezultat, a obține, a cîștiga ceva.

– 16. A se întîmpla, a avea loc, a se produce.

– 17. A manifesta anumite calități.

– 18. A juca la un joc de cărți cînd vine rîndul cuiva.

– 19. A interveni cu o declarație.

– 20. La unele jocuri, a cîștiga.

– Variante (învechit) eși. Mr. es, ișii, ișită; megl. ies. latina exῑre (Diez, I, 164; Pușcariu 770; Candrea-Dens., 815; REW 3018; DAR), conform italiana escire (calabrez ssi, escere), prov., vezi limba franceza eissir, cat., vezi spaniolă exir.

– derivat ieșire, substantiv feminin (acțiunea de a ieși și rezultatul ei; încetare; părăsire; rezultat); ieșitură, substantiv feminin (parte ieșită în afară, proeminență); ieșitoare, substantiv feminin (învechit, ieșire, poartă; privată).
Forme diferite ale cuvantului iesi: iesiiés ieșít
Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

IEȘI

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IEȘI:
IEȘI verb

1. a merge, (învechit și popular) a purcede. (Să iesi puțin în grădină.)

2. a se elibera, a se libera, a scăpa. (A iesi din închisoare.)

3. a ajunge, a da. (Drumul iesi în sat.)

4. a germina, a încolți, a miji, a răsări. (A iesi grîul.)

5. a apărea, a se arăta, a se ivi. (A iesi iarba.)

6. a-i apărea, a-i da. (Copacului îi iesi frunzele.)

7. a țîșni. (Petrolul iesi cu putere din pămînt.)

8. a se naște, a proveni. (Ce iesi din pisică șoareci mănîncă.)

9. (fiziologie) a defeca, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scîrnăvi, a se spîrcîi, (regional) a se spurca.

10. (fiziologie) a (se) urina, (popular) a se pișa.

11. a ajunge, a deveni. (A iesi doctor.)

12. a apărea, a se publica, a se tipări. (A iesi un nou tom din dicționar.)

13. a se decolora, a se spălăci, (regional) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a rărit și a iesi la spălat.)

14. a se isprăvi, a se sfîrși, a se termina. (Cum o iesi, să iasă.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ieși

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ieși:
ieșí verb (silabe ie-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ies, persoana a treia singular: el / ea iése, imperfect persoana a treia singular: el / ea ieșeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural iásă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ieși

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ieși:
ieșí (a iesi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ies, persoana a treia singular: el / ea iése, imperfect persoana a treia singular: el / ea ieșeá; conjunctiv prezent 3 să iásă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

IEȘI

Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru IEȘI:
IEȘI interjecție afară!, marș!, pleacă!
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

IEȘI

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IEȘI:
IEȘI interjecție afară!, marș!, pleacă!
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

CUVINTE APROPIATE DE 'A IESI IES'

23 AUGUST À CONTRECOEUR 30 DECEMBRIE à la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IEȘI

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ieşi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

IeȘi din clădire.

IeȘi din pădure.

• ieȘi cuiva înainte a întâmpina pe cineva.

IeȘi la marginea șoselei.

IeȘi primul la finiș.

• ieȘi la liman vezi LIMAN.

• ieȘi la lumină sau la iveală a deveni cunoscut.

IeȘi la suprafață a a deveni vizibil; a apărea; b a deveni cunoscut.

IeȘi de sub tipar a fi editat; a apărea pe calea tiparului.

A nu-i ieȘi din cap ceva a fi urmărit în permanență de un gând, de o idee; a fi obsedat.

A-i ieȘi vorbe rele cuiva a fi vorbit de rău.

IeȘi dintr-o familie de țărani.

• ieȘi din comun a fi neobișnuit.

IeȘi din directorie.

IeȘi din criză.

• A-și ieȘi din sărite sau din fire, din răbdări, din țâțâni a-și pierde calmul; a se enerva.

IeȘi din joc a a înceta să mai participe la un joc; b a nu mai fi părtaș la o acțiune.

IeȘi basma curată a scăpa cu bine dintr-o situație dificilă.

A-și ieȘi din minți a a-și pierde calmul; b a înnebuni.

• A-i ieȘi cuiva ceva după plac a-i reuși cuiva ceva.

IeȘi din mâna cuiva a fi realizat de cineva.

A-i ieȘi pe nas vezi NAS.

Să ieȘi puțin în grădină.

A ieȘi din închisoare.

Drumul ieȘi în sat.

A ieȘi grîul.

A ieȘi iarba.

Copacului îi ieȘi frunzele.

Petrolul ieȘi cu putere din pămînt.

Ce ieȘi din pisică șoareci mănîncă.

A ieȘi doctor.

A ieȘi un nou tom din dicționar.

Țesătura s-a rărit și a ieȘi la spălat.

Cum o ieȘi, să iasă.

Să ieȘi puțin în grădină.

A ieȘi din închisoare.

Drumul ieȘi în sat.

Copacului îi ieȘi frunzele.

Ce ieȘi din pisică șoareci mănâncă.

A ieȘi doctor.

Cum o ieȘi, să iasă.

Ieșí a ieȘi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele ies, persoana a treia singular: el / ea iése, imperfect persoana a treia singular: el / ea ieșeá; conjunctiv prezent 3 să iásă.

GRAMATICA cuvântului IEȘI?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ieşi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IEȘI poate fi: substantiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul IEȘI sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI CONJUGAREA VERBULUI a ieși LA TOATE TIMPURILE

CUM DESPART ÎN SILABE ieşi?

Vezi cuvântul ieşi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ieşi?

[ ie-şi ]
Se pare că cuvântul ieşi are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL IEȘI

Inţelegi mai uşor cuvântul ieşi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

A ieși ca din pușcă = a ieși foarte repede

A ieși afară = a elimina materiile fecale, a avea scaun

A ieși cuiva înainte = a întîmpina pe cineva

A ieși în relief = a a fi mai în afară decît cele din jur, a fi proeminent

A-i ieși cuiva un sfînt din gură = a spune o vorbă nimerită

A nu-i mai ieși cuiva ceva din cap = a nu putea uita ceva, a-l stăpîni mereu același gînd

A-i ieși cuiva nume rău sau vorbe = a se răspîndi bîrfeli pe socoteala cuiva

A-și rar a ieși din sărite sau din fire, din răbdări, din pepeni = a-și pierde răbdarea, cumpătul, a se enerva

A-și ieși din minți = a înnebuni

A ieși biruitor sau învingător = a birui, a învinge

A-i ieși cuiva ceva după plac = a-i reuși după voie

A ieși afară = a defeca 2

A-i ieși cuiva înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva

A ieși în relief = a a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b a se remarca, a se releva

A-și ieși din sărite sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale = a se enerva foarte tare, a se mânia

locuțiune verbala A ieși biruitor sau învingător = a birui, a învinge

A-i ieși cuiva ceva după plac = a-i reuși ceva cuiva așa cum a dorit

A ieși afară = a defeca 2

A-i ieși cuiva înainte sau a ieși în calea cuiva = a întâmpina pe cineva

A ieși în relief = a a fi mai în afară decât cele din jur, a fi proeminent; b a se remarca, a se releva

A-și ieși din sărite sau din fire, din răbdări, din pepeni, din țâțâni, din balamale = a se enerva foarte tare, a se mânia

locuțiune verbala A ieși biruitor sau învingător = a birui, a învinge

A-i ieși cuiva ceva după plac = a-i reuși ceva cuiva așa cum a dorit

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IEȘI

VEZI SINONIME PENTRU ieşi PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i lua cuiva mirul?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
a studia o disciplină cu ajutorul unui profesor, în afara unei instituții de învățământ
fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică vezi fotoelement
a omorî
la unele jocuri de cărți cu licitație situație în care unul dintre cuplurile participante la joc câștigă douăsprezece din cele treisprezece levate posibile
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?