 | as |
|
| Calendar [ ca-len-dar ] VEZI SINONIME PENTRU calendar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a iesi din calendar în mai multe dicționareDefinițiile pentru a iesi din calendar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR, calendare, substantiv neutru 1. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an, conținînd uneori și diferite alte indicații (sărbători legale, date istorice etc.). Calendar de birou. Calendar de perete. ▭ Cu florile în seră închis stă grădinarul... Și trist e Cișmigiul, precum e calendarul Din care-o mînă rupe cele din urmă foi. ANGHEL-IOSIF, M. I 64. Nu ieșea nici un calendar care să nu-l aibă el întîi. NEGRUZZI, S. I 4. • Expresia: (Mai ales în forma populară călindar) A face (cuiva) capul călindar = a zăpăci pe cineva, spunîndu-i foarte multe lucruri; a-i umple capul cu tot felul de lucruri, cu verb reflexiv:ute și nevrute; a-i toca verzi și uscate. Cu prostiile voastre îmi faceți capid călindar. SADOVEANU, M. C. 201. Nu-mi faci capul călindar! Nu te cred și nu se poate! COȘBUC,P.I117. Destul acum că ne-ai făcut capul călindar. CREANGĂ, P. 252. A se uita (la ceva) ca mîța-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 2. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. bazat pe fenomenele periodice ale naturii (alternarea zilei și a nopții, a anotimpurilor și a fazelor lunii). Calendarul iulian = calendar stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar în anul 46 înaintea erei noastre. Calendarul gregorian = calendar făcut în anul 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea și adoptat cu timpul de toate popoarele din Europa (în secolul nostru este cu 13 zile înaintea calendarului iulian). – Variantă: (popular) călindár substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru calendar: calendar sn [Atestat: M. COSTIN, ap. LET. I, 252/13 / V: (pop) călincalendar, (înv) cărincalendar / Plural: calendare / Etimologie: moștenit din latinescul calendarium] 1 Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2 Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii zilelor și lunilor unui an. 3 (Îprc) Tabel care cuprinde un calendar (1) precum și numele sfinților sărbătoriți în ziua respectivă. 4 (Îvp; îf cărin-) Ianuarie. 5 (Pop; gmț) Povestire (în versuri) răutăcioasă vizând defectele cuiva în felul povestirilor din calendare (3). 6 (Fig) Tabel conținând nume de persoane, alcătuit de unii scriitori pentru a-și denumi personajele din operele pe care le creează. 7 (Pfm; îe) A face cuiva capul calendar A zăpăci pe cineva, spunându-i foarte multe lucruri. 8 (Pfm; îe) A se uita ca mâța (sau pisica) în calendar A privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 9 (Pop; îe) A-și pierde călindarul A nu ști ce zi este. 10 (Pop; îae; despre femeile gravide) A nu mai ști când trebuie să nască. 11 (Pop; îf călincalendar) Om care știe multe. 12 (Bot; reg; îc) calendarul-codrului Rodul-pământului (Anim maculatum). 13 Publicație cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, științific etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDAR (< latina calendarium) substantiv neutru 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomene astronomice periodice (mișcarea de revoluție a Pămîntului, a Lunii, respectiv rotația Pămîntului în jurul axei proprii). Unui calendar îi este caracteristică durata anului: la egipteni 365 zile; la romani, 355 zile, pînă la reforma lui Iuliu Cezar din anul 46 î. Hr., care a stabilit durata de 365 zile și șase ore (C. Iulian). Actualul calendar (c. Gregorian) care are la bază durata anului tropic (365 zile, 5 ore, 48 minute, 46 secunde), și a fost instituit din îndemnul papei Grigore al XIII-lea în 1582; România a adoptat acest calendar în 1919. ♦ (REL.) Calendar bisericesc = calendar cu lunile, săptămînile și zilele unui an, indicînd numele sfinților prăznuiți, toate sărbătorile bisericești (însemnate cu cruce roșie sau cu cruce neagră), glasul, utrenia și pericopa care se citesc în fiecare duminică, zilele de post și cele în care se ajunează, posturile de peste an, zilele și perioadele cînd nu se fac nunți, alte date importante. 2. Indicator sistematic al succesiunii lunilor, săptămînilor și zilelor unui an, realizat sub formă de carte, agendă, tablou etc. 3. Publicație anuală, foarte răspîndită în trecut, de tipul almanahului sau magazinului. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR, calendare, substantiv neutru 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. • Expresia: A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 3. Publicație cu caracter variat, care apare o dată pe an, cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, științific etc. [Variante: (popular) călindár substantiv neutru] – Din latina calendarium. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR, calendare, substantiv neutru 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomene astronomice periodice. 2. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. • Expresia: A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 3. Publicație anuală, foarte răspândită în trecut, cuprinzând cronologia zilelor anului și diverse materiale cu caracter informativ, beletristic, științific etc. [Variante: (popular) călindár substantiv neutru] – Din latina calendarium. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR calendare n. 1) Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, având la bază diferite fenomene periodice legate de mișcarea corpurilor cerești. calendar iulian. calendar gregorian. • calendar solar calendar bazat pe durata anului tropic. 2) Indicator (carte, agendă etc.) al succesiunii lunilor, săptămânilor și zilelor unui an. calendar de birou. calendar de perete. • A se uita ca mâța (sau ca pisica)-n calendar a se uita la ceva fără să priceapă nimic. A face cuiva capul calendar a supraîncărca pe cineva cu informații inutile. 3) Publicație anuală cuprinzând cronologia zilelor anului și informații cu caracter enciclopedic. /<lat. calendarium Forme diferite ale cuvantului calendar: calendare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR, calendare, substantiv neutru 1. Indicator sistematic (în formă de carte, agendă sau tablou) al succesiunii lunilor și zilelor unui an. • Expresia: A face (cuiva) capul calendar = a zăpăci (pe cineva), spunându-i foarte multe lucruri. A se uita ca mâța-n calendar = a privi (la ceva) fără a pricepe nimic. 2. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Publicație, almanah, magazin cu caracter științific-literar. [Variante: (popular) călindár substantiv neutru] – It. calendario (neologism din limba latină calendarium). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru calendar: calendár (calendáre), substantiv neutru – 1. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. – 2. Almanah. – Variante cărindar, substantiv masculin (ianuarie; învechit, almanah). – Mr. calindar. latina călendarium. Variante cărindar este moștenită direct din latina (Pușcariu 291; REW 1508; Candrea-Dens., 263; DAR). Calendar, prin intermediul limba neogreacă ϰαλενδάρι care a pătruns în limba română prin biserică, și a ajuns popular Forme diferite ale cuvantului calendar: calendáre Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR substantiv neutru 1. sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile. 2. indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an. 3. almanah. 4. program al unor activități prevăzute. ♦ a face (cuiva) capul calendar = a zăpăci. (< latina calendarium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDÁR substantiv neutru 1. Indicator sistematic al succesiunii lunilor și zilelor unui an. 2. Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 3. Almanah. [< italiana calendario, conform latina calendarium]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CALENDAR: CALENDAR s. 1. (popular) cărindar. 2. calendar iulian = (popular) calendar ortodox, calendar vechi. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a ieși din calendar: a ieși din calendar expresie (prst.) a refuza continuarea relației cu un client. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru calendar: calendár substantiv neutru, plural calendáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru calendar: calendár substantiv neutru, plural calendáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A IESI DIN CALENDAR' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL calendar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului calendar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I, 252/13 / V: pop călincalendar, înv cărincalendar / Plural: calendare / Etimologie: moștenit din latinescul calendarium] 1 Sistem de împărțire a timpului în ani, luni și zile, bazat pe fenomenele periodice ale naturii. 7 Pfm; îe A face cuiva capul calendar A zăpăci pe cineva, spunându-i foarte multe lucruri. 8 Pfm; îe A se uita ca mâța sau pisica în calendar A privi la ceva fără a pricepe nimic. 11 Pop; îf călincalendar Om care știe multe. 12 Bot; reg; îc calendarul-codrului Rodul-pământului Anim maculatum. CALENDÁR calendare n. Calendar iulian. Calendar gregorian. • calendar solar calendar bazat pe durata anului tropic. Calendar de birou. Calendar de perete. • A se uita ca mâța sau ca pisica-n calendar a se uita la ceva fără să priceapă nimic. A face cuiva capul calendar a supraîncărca pe cineva cu informații inutile. |
GRAMATICA cuvântului calendar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului calendar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul calendar poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE calendar? Vezi cuvântul calendar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul calendar?[ ca-len-dar ] Se pare că cuvântul calendar are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL calendar Inţelegi mai uşor cuvântul calendar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Mai ales în forma populară călindar A face cuiva capul călindar = a zăpăci pe cineva, spunîndu-i foarte multe lucruri; a-i umple capul cu tot felul de lucruri, cu verb reflexiv:ute și nevrute; a-i toca verzi și uscate A se uita la ceva ca mîța-n calendar = a privi la ceva fără a pricepe nimic Calendarul iulian = calendar stabilit din ordinul lui Iuliu Cezar în anul 46 înaintea erei noastre Calendarul gregorian = calendar făcut în anul 1582 din ordinul papei Grigore al XIII-lea și adoptat cu timpul de toate popoarele din Europa în secolul nostru este cu 13 zile înaintea calendarului iulian Bisericesc = c A face cuiva capul calendar = a zăpăci pe cineva, spunându-i foarte multe lucruri A se uita ca mâța sau ca pisica-n calendar = a privi la ceva fără a pricepe nimic A face cuiva capul calendar = a zăpăci pe cineva, spunându-i foarte multe lucruri A se uita ca mâța sau ca pisica-n calendar = a privi la ceva fără a pricepe nimic A face cuiva capul calendar = a zăpăci pe cineva, spunându-i foarte multe lucruri A se uita ca mâța-n calendar = a privi la ceva fără a pricepe nimic ♦ a face cuiva capul a iesi din calendar = a zăpăci Calendar iulian = popular calendar ortodox, calendar vechi Calendar iulian = popular calendar ortodox, calendar vechi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL calendar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i veni cuiva ceasul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul calendar are forma: calendáre
