 | as |
|
| Umfla [ um-fla ] VEZI SINONIME PENTRU umfla PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a i umfla în mai multe dicționareDefinițiile pentru a i umfla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a umfla (forma la infinitiv) A umfla conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru UMFLA: UMFLÁ, úmflu, verb I. 1. tranzitiv A mări volumul unui obiect cu pereții elastici sau plianți, umplînd spațiul cu aer sau cu alt fluid. V-ați proptit pe picioare, ați umflat obrajii ca niște foale de potcovar și ați dat iarăși drum cîntecului. PAS, Z. I 75. Libertatea pentru demagogi este un soi de balon: îi ridică după cum îl umflă. Dar balonul lor e captiv. DELAVRANCEA, T. 112. • reflexiv (Prin analogie, despre oameni sau despre părți ale corpului lor) Spinări proletare se încovoaie, în timp ce burțile cîtorva se umflă. SAHIA, N. 31. Strînse zmeul pe Greuceanu... dar acesta... se umflă și se încordă în vine. ISPIRESCU, L. 223. (Glumeț) Au stat în priveală dinaintea palatului și s-au mirat, cît se umflaseră de atîta mirare. SADOVEANU, despre P. 143. • Expresia: A-și umfla nările sau (reflexiv) a se umfla fn nări vezi nară. A-l umfla pe cineva rîsul (sau plînsul) sau (reflexiv) a se umfla de rîs (sau de plîns) = a nu-și putea stăpîni rîsul (sau plînsul), a izbucni în rîs (sau în plîns). Cînd știați că v-aude bunica, îi spuneați Cioroiului unchiule și vă umfla rîsul și-l umfla și pe el. PAS, Z. I 99. Călugării cari auziră se umflară de rîs. STẮNOIU, C. I. 148. Pe Catrina o umflă rîsul. Îi venise în minte verb reflexiv:eo ghidușie. VLAHUȚĂ, O. A. 349. (reflexiv) A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ A întinde, a desface (ca pe niște foale); a înfoia. Din cînd în cînd vîntul îi umfla rochia și parcă voia s-o smulgă de la brațul lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 86. • reflexiv Corabia tresare pe-al undei sîn amar Și pînzele se umflă s-o-mpingă cu putere. MACEDONSKI, O. I 109. ♦ reflexiv (Despre păr sau despre pene) A se răsfira, a se zburli, a se înfoia. Simți că i se umflă părul. STĂNOIU, C. I. 158. • Expresia: A se umfla în pene = (despre păsări) a-și resfira penele; (figurat, despre oameni) a se îngîmfa, a se fuduli, a se mîndri. Umflîndu-te în pene Și ridicînd spre tîmple părechea-ți de sprîncene Privești la omenire cu ochi fără scîntei Ca la un cîrd nemernic de proști și de pigmei. ALECSANDRI, P. III 629. A se umfla ca curcanul = a se fuduli. Fii mîndru, te înalță, te umflă ca curcanul. BOLINTINEANU, O. 146. ♦ reflexiv (Despre fluide) A se dilata, a-și mări volumul. Să umflă aerul acel închis în pămînt atîta de tare, încît cercînd... să se răsufle, cu sîlnicie cutremură pămîntul. DRĂGHICI, R. 113. ♦ figurat (Cu complementul «glas») A mări, a face să capete amploare. Cristea își umflă glasul. SADOVEANU, M. C. 139. 2. reflexiv (Despre ape) A-și mări nivelul, a crește (în urma ploilor sau a topirii zăpezilor). Curg șuvoaiele. Se umflă gîrla. STANCU, despre 110. Pentru ce salți Dunăre bătrănă?... apele tale se umflă, sar în sus, vîjîie îngrozite. RUSSO, O. 33. Ce te făcuși Dunăre Și te umflași tulbure? ALECSANDRI, P. P. 255. • (Metaforic) Vîntul se umflă. Frunzele cad. DELAVRANCEA, A. 3. ♦ (Despre lichide) A se urca, în timpul fierberii, spre marginea de sus a vasului. N-a prins de veste că s-a umflat cafeaua și că a dat în foc. C. PETRESCU, A. 453. ♦ figurat (Despre sunete) A crește, a se ridica. Din balta de la poalele grindului... se umflă cătră slava luminii corul înfricoșat al broaștelor. SADOVEANU, P. M. 294. 3. reflexiv (Despre țesuturi organice) A se inflama (din cauza unei boli, a unei lovituri etc.). Din palma aceea... i s-a umflat obrazul. GALACTION, O. I 87. Îi scoate limba... i-o străpunge cu acul... așa că limba îndată se umflă. CREANGĂ, P. 13. ♦ A se congestiona. Simți că i se umflă tîmplele. DUMITRIU, N. 248. 4. tranzitiv (Familiar; uneori determinat prin «în cîrcă», «pe sus») A înșfăca, a înhăța. Dau năvală la bucătărie, mă învîrt, mă sucesc, mă las în genunchi, mă întind pe sub pat... Umflu peria, scuip, dau pe botine. SADOVEANU, M. 195. Iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sai cu dînsa pe sub streșina casei și mă duc de-a dreptul în tîrgul vitelor s-o vînd. CREANGĂ, A. 56. Pe dînsul, flăcăi!... umflați-l pe sus și-l puneți în scrînciobul ista. ALECSANDRI, T. 384. • figurat Aiștia doar îs de cei care umflă șîvoiu-n brațe și urcă cu el la deal. HOGAȘ, M. N. 193. ♦ (Neobișnuit) A înfuleca. (Atestat în forma îmfla) Preotul iarăși s-a mirat de ce-s oile așa late de foame, dară văzînd că îmflă bine la fîn în staul, i-a trecut grija că sînt bolnave. SBIERA, P. 9. – Variante: (învechit și regional) îmflá, înflá (SBIERA, P. 167, ȚICHINDEAL, forme 199, ȘEZ. I 35) verb I. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru UMFLA: UMFLÁ, úmflu, verb I. 1. tranzitiv A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ reflexiv (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul; (despre ființe) a crește în volum (în urma mâncării excesive), a avea o senzație de balonare. ♦ Expresia: (tranzitiv) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (reflexiv) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. ♦ Expresia: (reflexiv) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. reflexiv (Despre ape) A-și mări volumul, a crește. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. reflexiv (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. ♦ tranzitiv Apa a umflat doagele. 4. reflexiv (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. tranzitiv figurat (familial) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. tranzitiv figurat (familial) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua, a ridica. – latina inflare. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru UMFLA: UMFLÁ, úmflu, verb I. 1. tranzitiv A mări volumul unui obiect cu pereți elastici sau plianți, umplându-l cu aer sau cu alt fluid. ♦ reflexiv (Despre cavități anatomice, mai ales despre stomac) A-și mări volumul (în urma mâncării excesive), producând o senzație de balonare. • Expresia: (tranzitiv) A-l umfla pe cineva râsul (sau plânsul) sau (reflexiv) a se umfla de râs (sau plâns) = a nu-și putea stăpâni râsul (sau plânsul), a izbucni în râs (sau în plâns). A se umfla de somn (sau de dormit) = a se sătura de somn, a dormi foarte mult. ♦ tranzitiv și reflexiv A (se) răsfira, a (se) înfoia. Vântul umflă pânzele. • Expresia: (reflexiv) A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli. 2. reflexiv (Despre ape) A-și mări volumul, a crește depășind nivelul normal. ♦ (Despre lichide) A-și ridica nivelul prin fierbere. 3. reflexiv (Despre obiecte de lemn) A-și mări volumul prin umezire. • tranzitiv Apa a umflat doagele. 4. reflexiv (Despre piele, țesuturi, organe etc.) A se inflama, a se congestiona. 5. tranzitiv figurat (familial) A ridica în mod exagerat prețul, suma, proporțiile etc. 6. tranzitiv (familial) A înșfăca, a înhăța; a prinde, a lua. – latina inflare. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru UMFLA: UMFLA verb 1. a se dilata. (Un fluid se poate umfla.) 2. a se bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) zgîi, (popular și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (popular) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (regional) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilvania) a (se) zgăura, (Banat) a (se) zgîmboia. (Ochii i s-au umfla.) 3. a se buhăi, a se puhăvi, (regional) a se bugezi. (S-a umfla tare la față.) 4. (medicina) a se inflama, a se obrinti, a se tumefia, (regional) a se boboti. (Brațul s-a umfla.) 5. (medicina VET.) a se inflama, (popular) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a umfla.) 6. a se înfoia, a se răsfira, a se zbîrli, (vestul Transilvania) a se sperli. (Penele păunului se umfla.) 7. a crește, a se mări, a se ridica. (S-au umfla apele în matca lor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru umfla: umflá (-lu, -át), verb – 1. A mări volumul, a dilata. – 2. (reflexiv) A-și mări volumul, a se inflama. – 3. A da laptele în foc. – 4. A apuca, a lua cu mîna, a deține. – Variante învechit înfla și derivat – Mr. umflu, umflare, megl. amflu, amflari, istr. ămflu. latina inflāre (Pușcariu 1802; REW 4406), conform italiana enfiare, prov. enflar, limba franceza enfler, spaniolă hinchar. Trecerea lui in- › un- trebuie să fie anterioară limba română, conform logud. unflare, sicil. unkari, calabrez uhhare, Teramo umblà (Rohlfs, Arch. limba română, VII, 465). – derivat umflăcios, adjectiv (umflat, gata să crape); umflăciune, substantiv feminin (umflătură); umflătură, substantiv feminin (loc umflat, cucui). Din limba română provine iudaism spaniolă u(n)flar. Forme diferite ale cuvantului umfla: umfla-lu umfla-át Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru umfla: umfla, umflu vezi t. 1. a ridica în mod exagerat prețul / suma / proporțiile. 2. (poloneză) a efectua o arestare. 3. (argoul lumii interlope) a bate, a lovi. 4. a fura. 5. a lăsa o femeie însărcinată. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru UMFLA: UMFLÁ verb vezi apuca, exagera, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, înhăța, înșfăca, lăuda, lua, mândri, prinde, semeți. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru umfla: umfla verb vezi APUCA. EXAGERA. FĂLI. FUDULI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. ÎNHĂȚA. ÎNȘFĂCA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. PRINDE. SEMEȚI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru umfla: umflá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmflu, persoana a doua singular: tu úmfli, persoana a treia singular: el / ea și plural úmflă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru umfla: umflá (a umfla) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmflu, persoana a doua singular: tu úmfli, 3 úmflă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-i umfla: a-i umfla (cuiva) botul expresie a lovi peste față (pe cineva). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-I UMFLA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a-i umfla Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a-i umfla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un fluid se poate a-i umfla. Ochii i s-au a-i umfla. S-a a-i umfla tare la față. Brațul s-a a-i umfla. Ugerul vacii s-a a-i umfla. Penele păunului se a-i umfla. S-au a-i umfla apele în matca lor. Un fluid se poate a-i umfla. Ugerul vacii s-a a-i umfla. Umflá a a-i umfla verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu úmflu, persoana a doua singular: tu úmfli, 3 úmflă. |
GRAMATICA cuvântului a-i umfla? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a-i umfla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a-i umfla poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE umfla? Vezi cuvântul umfla desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul umfla?[ um-fla ] Se pare că cuvântul umfla are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a-i umfla Inţelegi mai uşor cuvântul a-i umfla dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA-l umfla pe cineva rîsul sau plînsul sau reflexiv a se umfla de rîs sau de plîns = a nu-și putea stăpîni rîsul sau plînsul, a izbucni în rîs sau în plîns Reflexiv A se umfla de somn sau de dormit = a se sătura de somn, a dormi foarte mult A se umfla în pene = despre păsări a-și resfira penele; figurat, despre oameni a se îngîmfa, a se fuduli, a se mîndri A se umfla ca curcanul = a se fuduli ♦ Expresia: tranzitiv A-l umfla pe cineva râsul sau plânsul sau reflexiv a se umfla de râs sau plâns = a nu-și putea stăpâni râsul sau plânsul, a izbucni în râs sau în plâns A se umfla de somn sau de dormit = a se sătura de somn, a dormi foarte mult ♦ Expresia: reflexiv A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli tranzitiv A-l umfla pe cineva râsul sau plânsul sau reflexiv a se umfla de râs sau plâns = a nu-și putea stăpâni râsul sau plânsul, a izbucni în râs sau în plâns A se umfla de somn sau de dormit = a se sătura de somn, a dormi foarte mult reflexiv A se umfla în pene = a se îngâmfa, a se fuduli |
La plural verbul umfla se conjugă: ei ele úmflă