 | as |
|
| Stinge [ stin-ge ] VEZI SINONIME PENTRU stinge PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a i stinge în mai multe dicționareDefinițiile pentru a i stinge din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a stinge (forma la infinitiv) A stinge conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE, sting, verb III. 1. tranzitiv (Cu privire la foc sau la obiecte care ard) A face să nu mai ardă, a opri din ardere. Cucoșul, cum vede și astă mare nedreptate, începe a vărsa la apă; și toarnă el toată apa cea din fîntînă pe jăratec, pînă ce stinge focul de tot și se răcorește cuptoriul. CREANGĂ, P. 65. • (Metaforic) Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. EMINESCU, O. I 199. Ard, ard, ard, mă fac cenușă, căci amorul mă încinge. A! precum ai aprins focul, fă bine de mi-l și stinge. ALECSANDRI, T. I 416. Cînd ai ști cît foc este în astă ticăloasă inimă! E un vulcan pe care numai moartea îl va stinge. NEGRUZZI, S. I 51. ♦ figurat (Complementul indică o senzație dureroasă sau un sentiment puternic) A potoli, a liniști, a astîmpăra. D-na Predeleanu a trebuit să-i vie în ajutor cu un surîs de aur care să-i stingă emoția. REBREANU, R. I 56. Revino! Lăpușnene, să stingi a mea mustrare. ALECSANDRI, T. II 174. • (Cu determinări instrumentale introduse prin prepoziție «în») Oftează adînc și-și sting amarul în băutură. MIRONESCU, S. A. 52. (Cu pronunțare regională) Și nu știu gîndirea-mi în ce să o sting: Să rîd ca nebunii? Să-i blestem? Să-i plîng? EMINESCU, O. I 40. • reflexiv- Necazul i se stinse ca prin farmec. REBREANU, I. 103. ♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde, a nu mai arde; a se consuma, a se trece. Focurile s-au stins tîrziu ca după o serbare de noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 272. Făcură legătură că acela care va lăsa să se stingă focul să fie omorît. ISPIRESCU, L. 199. Focul taberei s-a stins, Neagra umbră s-a întins. ALECSANDRI, P. A. 95. ♦ reflexiv figurat A slăbi pînă la totala epuizare; a se topi, a se slei. Mi se rupe inima din mine cînd văz pe buna mea stăpînă cum i se stinge viața din sine. ISPIRESCU, L. 128. Leiba simți că i se sting puterile și se așeză la loc pe prag. CARAGIALE, O. I 290. Și zău, domnule doctor, socoți că bietul cuconul Antohi n-are s-o ducă mult? – Nu, sermanul!... se stinge văzîndu-l cu ochii. ALECSANDRI, T. 1635. ♦ reflexiv (Familiar) A sărăci cu totul, a rămîne sărac lipit; a se ruina. Am făcut aste două odăițe; dar m-am stins. La TDRG. 2. tranzitiv (Cu privire la lumină sau la surse de lumină) A face să nu mai lumineze, a nu mai lăsa aprins. Cum s-a culcat ea fără să stingă lampa? AGÎRBICEANU, S. P. 37. • (Poetic) În cer apune soarele, Stingînd razele lui. ALECSANDRI, P. III 113. De-aici pînă-n satul meu Ard două lumini de seu; ziua plouă, noaptea ninge, Și tot nu le poate stinge. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 194. ♦ reflexiv A înceta să lumineze, a nu mai da lumină. Iacă acum se stingea de tot lumina ce-i răsărise în cale fără veste. CARAGIALE, O. I 305. • figurat Gîndurile i se stingeau încetul cu încetul, ca niște raze la asfințit, și ființa i se scufunda într-o odihnă profundă. VLAHUȚĂ, O. A. 102. ♦ figurat (Cu complementul «ochi», «vedere») A întuneca; a orbi. Moartea venit-a să stingă bătrînului ochii. COȘBUC, AE. 195. A venit poruncă-n țeară Să meargă feciorii iară... Și rămîn măicuțele Blăstămîndu-și zilele, Stingîndu-și vederile, Vărsînd lăcrimuțele Pe toate ulițele. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 323. 3. reflexiv A deveni întunecos, a se voala, a nu se mai vedea. E seară... Plopii înșirați în zare se sting departe – Văpăi de umbră, facle funerare La căpătîiul zilei moarte. TOPÎRCEANU, B. 83. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată, Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line, ea. EMINESCU, O. I 95. ♦ figurat A se șterge, a dispărea. Se opri, zîmbetul i se stinse pe buze. MIRONESCU, S. A. 35. ♦ (Despre sunete) A slăbi în intensitate, a se auzi tot mai puțin sau de locuțiune vezi amuți. Toate glasurile se stinseră într-o clipire. REBREANU, I. 36. Ca o vecernie domoală Se stinge zvonul de dumbravă. GOGA, P. 23. Bubuitul tunetelor, zguduind cuprinsul, se sparge în depărtări nevăzute, stingîndu-se în fundul pierdut al pustiului plin de întuneric. BART, S. M. 16. • tranzitiv (Cu pronunțare regională) Uneori învăluirea vîntului stingea sunetele de bucium. SADOVEANU, O. VII 126. ♦ (Despre aștri) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca. O stea dacă lucește stingîndu-se pe loc: Sînt stele mai puține în cerul plin de foc? MACEDONSKI, O. I 48. O stea pe cer s-a stins. CARAGIALE, O. III 133. Cînd sorii se sting și cînd stelele pică, îmi vine a crede că toate-s nimică. Eminescu, O. I 38. • (Poetic) Soarele negru în ocean se stingea Și peste China, Dinspre Mongolia, se ridica Stea roșie crescînd lumina. BOUREANU, S. P. 10. • figurat Plăceri ale iubirii, plăceri încîntătoare! Simțiri! mărețe visuri de falnic viitor! V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. 4. reflexiv A înceta din viață; a muri. Bolnav și în mizerie, Bălcescu s-a stins în Italia în 1852, departe de patria sa pe care o iubea cu înflăcărare. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2540. Își amintea în cîte chipuri văzuse oameni murind: bătrîni stingîndu-se de moarte bună pe patul de-acasă; oameni morți în spitale; unii loviți de moarte violentă. BART, S. M. 77. Craiul cu crăiasa apoi au trăit de aci încolo multe zile dalbe, dar s-or fi stins și ei acum, că e mult de-atuncea. RETEGANUL, P. I 50. S-a stins... lăsînd în adîncă mîhnire pe toată lumea. CARAGIALE, O. III 99. • figurat E verb reflexiv:emea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine. Ș-au fost atît de viață pline, Și azi se sting așa ușor. MACEDONSKI, O. I 192. • (Cu subiectul «viața», «sufletul») Multe vieți s-au stins, multe gospodării s-au pustiit din pricina înecului. DUNĂREANU, CH. 69. S-a stins sufletul cel mai generos. CARAGIALE, O. III 11. (Poetic) S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cîntări, nu vezi lumini de baluri. EMINESCU, O. I 202. ♦ tranzitiv A omorî, a ucide. Doi feciori, în depărtări, Ți i-a stins războiul! Și rămas-ai în oftări, Și te bate pe cărări Răul în tot soiul. NECULUȚĂ, Ț. despre 112. • (În amenințări) Nici eu să robesc la tine, Nici tu să robești la mine. verb reflexiv:ei, nu verb reflexiv:ei dintr-un cuvînt? Că te sting de pe pămînt! ALECSANDRI, P. II 24. • Expresia: A stinge pe cineva în bătăi vezi bătaie. ♦ tranzitiv (Cu complementul «viață», «zile») A curma (firul vieții cuiva). Alții, de mirare, Cu mîna la gură capul clătina Și-ncet lîngă dînsul își șopteau așa: «... El să fie Groza, cel ce ca o fiară, Fără nici o grijă de negrul păcat, A stins zile multe și lege-au călcat?». ALECSANDRI, P. A. 50. Unde sînt atîte vieți?... Moartea rece le-a cuprins Într-o clipă ea le-a stins, Și pe cîmpul cel de moarte... S-a lăsat acum deodată O tăcere-nfricoșată. id. P. II 18. ♦ (Uneori întărit prin «de pe fața pămîntului», mai rar «de pe fața lumii») A dispărea fără a lăsa urmași. vezi pieri. Căta-vom a descoperi, prin negura timpilor preistorici, pe sălbaticii primitivi ai pămîntului... luptîndu-se cu fiare uriașe, ale căror seminții s-au stins acum de mult de pe fața lumei? ODOBESCU, S. III 78. A încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele erghelii ( = herghelii) ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a romînilor. ALECSANDRI, P. P. 119. ♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. Mulți voinici au cercat să pețească pe crăiasa zinelor, dar bine n-au umblat, căci zinele i-au fermecat, deoarece, de s-ar mărita cumva crăiasa lor, atunci împărăția lor trebuie să se stingă. RETEGANUL, P. 11 6. • (Despre abstracte) Încetul cu încetul s-a stins toată dragostea mamei ce-o avea mai nainte cătră fiica ei. RETEGANUL, P. IV 4. 5. tranzitiv A distruge, a prăpădi, a nimici; a șterge de pe fața pămîntului. Dacă verb reflexiv:eun prăpăd de la niscaiva lighioane ori de la ciori cădea peste semănăturile megiașilor, ale lui era stinse cu desăvîrșire. ISPIRESCU, L. 207. Romînii, crezînd a-și asigura libertatea și a stinge aristocrația, se puneau de ucideau la aristocrați și pustiau acareturile lor. BĂLCESCU, O. II 261. • (În propoziții consecutive, exprimînd intensitatea acțiunii din regentă) Ciobanul... începu să-i spună turcului, plîngînd: Ăla, boierule, m-a bătut de m-a stins! GALACTION, O. I 288. Gîndacii d-tale merg bine? Ai mei mănîncă de sting pămîntul. DELAVRANCEA, H. T. 133. Fura de stingea cînd intra într-o băcănie. VLAHUȚĂ, la TDRG. Mihai Viteazul încălecă pe bidiviul său, își luă oastea, trecu Dunărea și... bătu oastea potrivnică de o stinse. ISPIRESCU, M. vezi 36. 6. tranzitiv A pune capăt unei obligațiuni, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. Da la trebunal nu mergem?... Mai întîi să stingem datoriile, fraților. DUMITRIU, B. forme 111. • reflexiv Cererea de divorț se stinge prin împăcarea soților. Uzufructul se stinge prin moartea uzufructuarului. ▭ În curînd afacerea cu popa se stinse. REBREANU, I. 75. 7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse, lăsînd apoi compoziția să fiarbă. 8. tranzitiv (În expresie) A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru a provoca o reacție chimică, în urma căreia se obține var stins. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE, sting, verb III. 1. tranzitiv A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. • Expresia: (absolut) Bea de stinge = e foarte bețiv. ♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra. ♦ reflexiv figurat A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ reflexiv figurat (familial) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ reflexiv (Despre aștri; adesea figurat) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters. ♦ tranzitiv figurat A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ reflexiv A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. reflexiv și tranzitiv A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc. 4. reflexiv A înceta din viață; a muri. ♦ tranzitiv A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmași. ♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. 5. tranzitiv A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici. 6. tranzitiv A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (chimie) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată. • Expresia: A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții. – latina stinguere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE, sting, verb III. 1. tranzitiv A face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard. • Expresia: (absolut) Bea de stinge = e foarte bețiv. ♦ reflexiv (Despre foc sau obiecte care ard) A înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere. ♦ tranzitiv și reflexiv figurat A (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra. ♦ reflexiv figurat A slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi. ♦ reflexiv figurat (familial) A sărăci cu totul, a se ruina. 2. tranzitiv și reflexiv A face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze. ♦ reflexiv (Despre aștri; adesea figurat) A-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters. ♦ tranzitiv figurat A întuneca ochii, vederea; a orbi. ♦ reflexiv A se voala, a nu se mai vedea (bine, clar). 3. reflexiv și tranzitiv A slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc. 4. reflexiv A înceta din viață; a muri. ♦ tranzitiv A omorî, a ucide. ♦ A dispărea fără a lăsa urmași. ♦ figurat A dispărea fără urmă; a pieri. 5. tranzitiv A șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici. 6. tranzitiv A pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu. 7. tranzitiv A turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc). ♦ (chimie) A amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată. • Expresia: A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții. – latina stinguere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STINGE: STINGE verb 1. a înăbuși. (A stinge focul.) 2. a dispărea. (Zîmbetul i s-a stinge.) 3. a amuți, a dispărea, a înceta, a se liniști, a muți, a se potoli. (Toate zgomotele s-au stinge în stradă.) 4. a deceda, a dispărea, a se duce, a muri, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a sucomba, (livresc) a repauza, (învechit și popular) a se săvîrși, (învechit și regional) a se pristăvi, (învechit) a se proslăvi, (ironic) a crăpa, a plesni, (învechit și regional ironic) a se sparge, (figurat și fam.) a se curăța, (figurat) a adormi, (livresc figurat) a expira, (învechit și popular figurat) a pica, (învechit și regional figurat) a se muta, a se petrece, (argotic) a o mierli. (S-a stinge ieri la amiază.) 5. (juridic) a se prescrie, (învechit) a se prescribălui. (Pedeapsa s-a stinge.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru stinge: stínge (-g, ns), verb – 1. A face să numai ardă, a opri focul. – 2. A calma, a liniști, a domoli. – 3. A nimici, a pustii, a distruge, a stîrpi. – 4. (reflexiv) A se epuiza, a se extenua, a se perima. – Variante învechit stînge. Mr. astingu, astimșu, astindzire, megl. stins, stinș, stinziri, istr. stingu, stins. latina extinguĕre (Cihac, I, 264; Pușcariu 1646; REW 3070), conform prov. estenher, limba franceza éteindre. – derivat stingător, adjectiv (care stinge); stingătoare, substantiv feminin (stingător de lumînări); stingere, substantiv feminin (acțiunea de a stinge; semnal de culcare la militari; dezastru, calamitate); stins, adjectiv (care nu mai arde); nestins, adjectiv (inextingibil). Forme diferite ale cuvantului stinge: stinge-g stingens Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STINGE: STÍNGE verb vezi agoniza, asasina, astâmpăra, calici, calma, domoli, liniști, omorî, potoli, ruina, sărăci, scăpăta, suprima, tempera, ucide. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge: stinge, stinge vezi r. persoană a III-a singular (în sporturile de echipă – despre o acțiune de atac) a înceta să reprezinte un pericol pentru adversari. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge: stinge verb vezi ASASINA. ASTÎMPĂRA. CALICI. CALMA. DOMOLI. LINIȘTI. OMORÎ. POTOLI. RUINA. SĂRĂCI. SCĂPĂTA. SUPRIMA. TEMPERA. UCIDE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stinge: stínge (a stinge) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stinge: stínge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-i stinge: a-i stinge (cuiva) lampa expresie a-i da (cuiva) peste ochi, a lovi (pe cineva) peste ochi. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-I STINGE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a-i stinge Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a-i stinge dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A a-i stinge focul. Zîmbetul i s-a a-i stinge. Toate zgomotele s-au a-i stinge în stradă. S-a a-i stinge ieri la amiază. Pedeapsa s-a a-i stinge. A a-i stinge focul. Pedeapsa s-a a-i stinge. Stínge a a-i stinge verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sting, persoana întâi plural: noi stíngem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu stinséi, persoana întâi plural: noi stínserăm; participiu stins. |
GRAMATICA cuvântului a-i stinge? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a-i stinge. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a-i stinge poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stinge? Vezi cuvântul stinge desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stinge?[ stin-ge ] Se pare că cuvântul stinge are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a-i stinge Inţelegi mai uşor cuvântul a-i stinge dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeA încetat producerea cailor și s-au stins numeroasele erghelii = herghelii ce formau înainte unul din izvoarele de bogăție a romînilor Tranzitiv În expresie A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru a provoca o reacție chimică, în urma căreia se obține var stins absolut Bea de stinge = e foarte bețiv A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții absolut Bea de stinge = e foarte bețiv A stinge var = a turna apă peste piatra-de-var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții |