 | as |
|
| Spune [ spu-ne ] VEZI SINONIME PENTRU spune PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a i spune în mai multe dicționareDefinițiile pentru a i spune din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a spune (forma la infinitiv) A spune conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPUNE: SPÚNE, spun, verb III. tranzitiv (Folosit și absolut) 1. A exprima (un gînd, o părere) prin viu grai; a rosti, a zice, a declara. Am spus de-asară că-i în cumpănă verb reflexiv:emea. SADOVEANU, Î. A. 93. Toată ziua la fereastră, suspinînd, nu spui nimică. EMINESCU, O. I 82. Obștea ne-a trimis pre noi să-ți spunem că norodul nu te verb reflexiv:ea. NEGRUZZI, S. I 139. • figurat Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează; Acest sunet, acest nume, valurile-l primesc, Unul altuia îl spune. ALEXANDRESCU, M. 15. • Expresia: Ce-ți spuneam eu? = ai văzut că a fost așa cum ți-am spus? Nu mai spune! (sau ce spui!), exprimă mirarea, îndoiala, neîncrederea. Cam de cîți ani îi fi tu? – Ia, poate să am verb reflexiv:eo treisprezece ani. – Ce spui tu, măi? CREANGĂ, P. 148. A spune verde (în față sau în ochi) = a spune adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente. De, bine-ar fi să fie cum zici, dar eu îți spun verde, nu cred. REBREANU, R. I 161. Într-o zi se adunară o mulțime de oameni la dînsul și-i spuseră verde-n față și hotărît... să se ducă încotro l-or duce ochii. SBIERA, P. 165. Moș Roată... spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, A. 151. A spune drept (sau curat) = a spune adevărul, a declara sincer, cinstit. Făt-Frumos... îi spuse curat ce căuta. ISPIRESCU, L. 5. Curat îți spun că nu mai ai ce căuta la casa mea. CREANGĂ, P. 193. Am văzut eu, moșule, felurile pietre scumpe, dar ca acestea, drept să-ți spun, n-am văzut. id. ib. 217. ♦ figurat A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). O! dar nu-ți spune nimic glasul meu? DELAVRANCEA, O. II 185. • Expresia: A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție. Li era drag ca sarea-n ochi, pentru că le spunea inima ce om fără de lege este spînul. CREANGĂ, O. A. 242. ♦ figurat (Popular) A exprima prin cîntec, a cînta. Alăuta lui Ilie prinse a spune o durere mistuitoare. SADOVEANU, O. I 301. Aud doina spusă din frunză. DELAVRANCEA, O. II 260. 2. A expune, a relata. Ce te-ai apucat să-mi spui mie toate astea? CAMIL PETRESCU, U. N. 190. Îi arăt locul unde a fost templul lui Ahile și-i spun cum pasările insulei zburau în fiecare dimineață la mare, de-și muiau penele. VLAHUȚĂ, R. P. 42. Învinși!... dar spune, Harnov, Cum Tomșa ne-a învins? ALECSANDRI, T. II 174. • (Învechit, la persoană persoana a treia plural: ei / ele , cu valoare de impersonal) Spun că în minutul acela el era foarte galben la față. NEGRUZZI, S. I 148. Spun că omorî paisprezece inși. BĂLCESCU, O. II 172. • reflexiv impersonal Din bătrîni se spune că sînt ceasuri bune. ALECSANDRI, P. I 56. Nu e dracul așa de negru cum se spune (= lucrurile nu sînt chiar așa de rele cum sînt arătate). ♦ figurat (Despre scrieri, texte) A cuprinde, a relata, a scrie. Ce mai spun ziarele? • impersonal Spune la cărți că în verb reflexiv:emea cea veche, veche de tot, oamenii se închinau la idoli. ISPIRESCU, U. 3. Și ce spune în cartea asta? NEGRUZZI, S. I 223. 3. A povesti, a istorisi. Se împrietenise cu verb reflexiv:eun moș bătrîn sau cu verb reflexiv:eo babă, care-i spunea «povești fantastice despre zîne îmbrăcate în aur și lumini». CĂLINESCU, E. 53. Începu a rîde mai dinainte de comica istorie pe care avea s-o spuie. VLAHUȚĂ, O. A. III 69. Dar dumneata, moșule, n-o să ne spui ceva? NEGRUZZI, S. I 245. • figurat Vîntul alene cîntînd deasupra pădurii, prin vîrfuri, Spune trăite povești din lumile-albastre-ale zării. COȘBUC, P. II 63. • Expresia: A spune (cîte sau și) verzi și uscate = a vorbi multe și fără rost, a trăncăni. [Țiganca] începu a arăta crăiesei cîte toate și a-i spune cîte verzi și uscate, de gîndeai că-i o meliță. RETEGANUL, P. I 48. De ce să ni mai spunem unii altora cîte verzi și uscate? SBIERA, P. 88. A spune (la) cai verzi (pe pereți) vezi cal. ♦ A recita, a debita (ceva). A spune o poezie. ▭ Unde-s șirurile clare din viața-mi să le spun? EMINESCU, O. I 158. ♦ (Rar) A citi. Eram capabil să spun pe carte cît oricare... de răpede. NEGRUZZI, S. I 11. 4. A destăinui, a mărturisi (ceva cuiva). Taina voastră-n veci de veci La nimeni n-o s-o spui! COȘBUC, P. I 232. Fiindcă a venit vorba de-așa, îți spun ca la un frate. CREANGĂ, P. 200. Gură, tu! învață minte, nu mă spune nimărui. EMINESCU, O. I 80. Albă păsărică!... Ce durere, spune, Ce dor greu supune Inimioara ta? ALECSANDRI, P. I 197. ♦ A denunța (pe cineva); a pîrî. Să nu mă spui la... craiul șerpilor. RETEGANUL, P. II 43. Mama mă spuse la tată, Tata sare să mă bată. HODOȘ, P. P. 71. 5. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva, a da explicații. [Fata] se înfățișă la împăratul și spuse pentru ce a venit. ISPIRESCU, L. 22. 6. A-i zice cuiva pe nume; a numi, a porecli. [Copiii] îmi spuneau Dințosul. STANCU, despre 320. Dar oare pe acesta cum... l-a fi mai chemînd? – Zi-i pe nume să ți-l spun, răspunse atunci Ochilă, zîmbind pe sub mustețe. CREANGĂ, P. 245. – prezent industrie și: spui (ARGHEZI, P. T. 154, CARAGIALE, O. III 53). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPUNE: SPÚNE, spun, verb III. tranzitiv 1. A exprima prin viu grai un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. • Expresia: Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ figurat A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta? • Expresia: A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ figurat (popular) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ reflexiv impersonal A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – latina exponere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPUNE: SPÚNE, spun, verb III. tranzitiv 1. A exprima prin cuvinte un gând, o părere etc.; a rosti, a zice, a declara. • Expresia: Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea. ♦ figurat A evoca, a provoca (sentimente, amintiri). Nu-ți spune nimic lucrul acesta? • Expresia: A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți. ♦ figurat (popular) A exprima ceva prin cântec; a cânta. 2. A expune, a relata, a prezenta; a povesti, a istorisi, a nara. ♦ (Despre texte, scrieri) A cuprinde, a scrie, a consemna. Ce spun ziarele? ♦ A recita. 3. A destăinui, a mărturisi ceva cuiva. ♦ A pârî, a denunța pe cineva. 4. A explica cuiva un lucru, a lămuri pe cineva. 5. A numi; a porecli. ♦ reflexiv impersonal A se obișnui, a se zice într-un anumit fel. – latina exponere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPUNE: SPÚNE verb vezi apărea, arăta, chema, citi, cânta, evoca, executa, indica, interpreta, intona, ivi, înfățișa, numi, parcurge, predica, prezenta, propaga, propovădui, răspândi, veni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spune: spune verb vezi APĂREA. ARĂTA. CITI. CÎNTA. EXECUTA. INDICA. INTERPRETA. INTONA. IVI. ÎNFĂȚIȘA. PARCURGE. PREDICA. PREZENTA. PROPAGA. PROPOVĂDUI. RĂSPÎNDI. VENI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spune: spúne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele spun, persoana întâi plural: noi spúnem, persoana a doua plural: voi spúneți; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural spúnă; gerunziu spunând; participiu spus Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spune: spúne (a spune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele spun, persoana întâi plural: noi spúnem, persoana a doua plural: voi spúneți; conjunctiv prezent 3 să spúnă; gerunziu spunấnd; participiu spus Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-i spune: a-i spune (cuiva) ceva verde în față expresie a-i spune ceva (cuiva) direct / cu sinceritate / fără menajamente. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-I SPUNE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a-i spune Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a-i spune dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A-i spune-i înainte, nu te sfii! 2. A-i spune numai prostii. El a-i spune: – Nu verb reflexiv:eau! 7. Se a-i spune că a plecat. Ce a-i spune savantul în această carte? 18. Spúne a a-i spune verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele spun, persoana întâi plural: noi spúnem, persoana a doua plural: voi spúneți; conjunctiv prezent 3 să spúnă; gerunziu spunấnd; participiu spus. |
GRAMATICA cuvântului a-i spune? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a-i spune. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a-i spune poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE spune? Vezi cuvântul spune desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spune?[ spu-ne ] Se pare că cuvântul spune are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a-i spune Inţelegi mai uşor cuvântul a-i spune dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Ce-ți spuneam eu? = ai văzut că a fost așa cum ți-am spus? Nu mai spune! sau ce spui!, exprimă mirarea, îndoiala, neîncrederea A spune verde în față sau în ochi = a spune adevărul de-a dreptul, fără înconjur sau menajamente A spune drept sau curat = a spune adevărul, a declara sincer, cinstit A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție A spune cîte sau și verzi și uscate = a vorbi multe și fără rost, a trăncăni Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea Nu-ți spune nimic lucrul acesta? A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți Ce-ți spuneam eu! = ai văzut că a fost așa cum am afirmat? Nu mai spune! sau ce spui? formulă care exprimă mirarea, neîncrederea Nu-ți spune nimic lucrul acesta? A-i spune cuiva inima = a avea o intuiție, a intui, a presimți |