eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție a i se pune un val pe ochi


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Pune [ pu-ne ]
VEZI SINONIME PENTRU pune PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului a i se pune un val pe ochi în mai multe dicționare

Definițiile pentru a i se pune un val pe ochi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a pune
Verbul: a pune (forma la infinitiv)
A pune conjugat la timpul prezent:
  • eu pun
  • tu pui
  • el ea pune
  • noi punem
  • voi puneți
  • ei ele pun
VEZI VERBUL a pune CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru PUNE:
PUNE verb

1. a (se) așeza, a (se) așterne, a (se) culca, a (se) întinde, a (se) lungi. (Se pune iar la pămînt.) 2.* (familial figurat) a se așeza, a se așterne. (Se pune pe carte, pe învățătură.)

3. a așeza, a lua. (L-a pune pe genunchi.)

4. a așeza, (regional) a alipui. (pune cana pe masă.)

5. a se așeza, a se așterne, a se depune. (S-a pune mult praf pe...)

6. a (se) plasa, a (se) situa. (Articolul enclitic se pune după nume.)

7. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a potrivi, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (popular) a chiti, (învechit) a drege, a tocmi. (pune cum trebuie elementele unui ansamblu.)

8. a așeza, a așterne, a întinde. (pune fața de masă.)

9. a aranja, a așeza, a așterne, a pregăti. (pune masa.)

10. a depune. (pune pe birou tot ce ai în buzunare.) 11.* (figurat) a se lăsa. (S-a pune o iarnă grea.)

12. a (se) sui, a (se) urca. (Îl pune în car, pe cal.)

13. a turna. (Mai pune două picături; pune benzină pe foc.)

14. a expune, a întinde. (pune rufele la uscat.)

15. a împrăștia, a presăra, a răsfira. (A pune sare, zahăr pe bucate.) 16. a adăuga. (pune puțină sare la supă.) 17. a ascunde, a dosi. (Spune-mi imediat unde ai pune banii!) 18. a aplica. (pune ștampila pe un act.) 19. a aplica, a prinde. (Își pune barbă și mustăți.) 20. a coase. (I-a pune un petic la pantaloni.) 21. a propti, a rezema, a sprijini. (pune scara să suim.) 22. a fixa, a prinde. (pune olanele pe casă.) 23. a înhăma, a prinde. (pune caii la trăsură.) 24. a înjuga, a prinde. (A pune boii la car.) 25. a-și îmbrăca, a-și lua. (Și-a pune haina și a plecat.) 26. a îmbrăca, a trage. (pune cămașa pe tine.) 27. a(-și) încălța, a(-și) trage. (Își pune bocancii.) 28. a planta, a răsădi, a sădi, a transplanta, (rar) a semăna, (popular) a presădi, (prin Muntenia) a prosădi, (Transilvania) a răstăvi, (învechit) a împlînta, a plăntălui, a străplanta. (A pune doi puieți.) 29. a semăna. (Cînd pune porumbul?) 30. a băga, a introduce, a vîrî. (pune vinul în damigeană.) 31. a închide, a încuia, a trage. (pune zăvorul la ușă.) 32. a băga, a închide, a vîrî. (Îl pune la arest.) 33. a alege, a desemna, a învesti. (Poporul îl pune domn.) 34. a înscăuna, a întrona, a învesti, a numi, a proclama, a unge, (învechit) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au pune împărat.) 35. a desemna, a face, a numi, (învechit și popular) a orîndui, (învechit) a provivasi, a rîndui. (Îl pune ministru al său.) 36. a indica, a preciza. (pune te rog și data.) 37. a fixa, a preciza, a stabili. (A pune un diagnostic.) 38. a se compara, a se măsura. (Nu mă pune eu cu tine!) 39. a se încerca, a se înfrunta, a se întrece, a se măsura, (popular) a se prinde. (Cine se pune cu mine la trîntă?) 40. a se apuca, a începe, a (se) porni. (Se pune să mănînce.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

pune
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru pune:
púne verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural púnă; gerunziu punând; participiu pus
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

pune
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru pune:
púne (a pune) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele pun, persoana a doua singular: tu pui, persoana întâi plural: noi púnem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu puséi, persoana întâi plural: noi púserăm; conjunctiv prezent 3 să púnă; gerunziu punấnd; participiu pus
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

PUNE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru PUNE:
PÚNE verb vezi așeza, pierde, sta, ședea.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

pune
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru pune:
pune verb vezi AȘEZA. PIERDE. STA. ȘEDEA.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române