 | as |
|
| Purice [ pu-ri-ce ] VEZI SINONIME PENTRU purice PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a i se face inima cat un purice în mai multe dicționareDefinițiile pentru a i se face inima cat un purice din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru PURICE: PÚRICE, purici, substantiv masculin (Și în forma purece) 1. Insectă mică, de culoare neagră-cafenie, care trăiește ca parazit, hrănindu-se cu sîngele supt din corpul omului sau ai unor animale (Pulex irritans). Un purice sări de pe mînica ciobanului pe spinarea măgarului, și-și făcu un locușor, sub o încrețitură a poclăzii. GÎRLEANU, L. 27. Elefantul ți se părea purece pe lîngă acest cucoș! CREANGĂ, P. 68. • Expresia: Cît puricele = foarte mic. A i se face (cuiva) inima cît un purice, se spune cînd cineva se simte în mare primejdie, este foarte speriat, se teme peste măsură. Viteazului care priveghea i se făcu mima cît un purice. ISPIRESCU, L. 200. A nu face (mulți) purici (undeva sau cu cineva) = a nu zăbovi, a nu rămîne mult (undeva), a nu face ispravă într-un loc; a nu se ține de o treabă, a nu fi statornic. Marinarii nu fac purici nicăieri. BART, E. 219. Cu capsomanul ăsta de Ianulea mult n-am să mai fac purici. CARAGIALE, O. III 37. Iarna ce mai puteam învăța; iar vara nu făceam purici mulți la școală. CREANGĂ, O. A. 287. Mînca-te-ar puricii! = imprecație glumeață. Om bun, mînca-te-ar puricii să te mănînce! CREANGĂ, O. A. 200. (În basme) De cînd (sau pe cînd) se potcovea puricele = foarte demult. A fost odată ca niciodată... de cînd se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și nouă de oca de fier și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești. ISPIRESCU, L. 1. 2. Păduche (2). 3. Nume dat mai multor specii de insecte mici care trăiesc pe frunzele plantelor. 4. (La plural ) Cuie mici, cu floarea mare, folosite în tapițerie, în cizmărie etc. 5. (La plural ) Puncte negre care apar pe țesăturile crude de bumbac, rezultate din resturi de semințe care aderă la fibre și care prin albirea țesăturilor nu se mai observă. 6. (La plural , determinat prin «de mămăligă») Scorniri. 7. (tehnică) Fiecare dintre bucățile mici de piatră, de beton sau de oțel care se așază pe fundul cofrajului, sub armături, pentru a le menține la distanță de acesta. – Variante: púrece, púrec (EMINESCU, O. I 48), púric (EMINESCU, O. I 87) substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru PURICE: PÚRICE, purici, substantiv masculin 1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagră-cafenie, fără aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit, care se hrănesc cu sânge supt din corpul omului sau al unor animale. • Expresia: A i se face (cuiva) inima cât un purice, se spune când cineva se simte în mare primejdie, când este foarte speriat. A nu face (mulți) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). (În basme) De (sau pe) când se potcovea puricele = foarte demult; niciodată. 2. Numele a două specii de insecte parazite mici, care trăiesc pe plante: a) insectă de culoare albastră sau verde, cu un cap mic și cu antene subțiri, care distruge legumele, în special răsadul de varză (Haltica obracea); b) insectă de culoare neagră, care atacă inul, trifoiul și varza (Haltica nemorum). • Compus: (entomologie) purice-de-apă = dafnie. 3. (La plural ) Cuie foarte mici, cu floarea mare, folosite în tapițerie, în cizmărie etc. 4. (La plural ) Impurități (de forma unor punctișoare) care apar pe țesăturile de bumbac nesupuse procesului de albire. 5. (tehnică; la plural ) Bucăți mici de piatră, de beton sau de oțel care se așază pe fundul cofrajului, sub armături etc. [Variante: púrece, púrec substantiv masculin] – latina pulex, -icis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru PURICE: PÚRICE, purici, substantiv masculin 1. Nume dat mai multor insecte mici parazite, de culoare neagră-cafenie, fără aripi, cu picioarele posterioare adaptate pentru sărit, care se hrănesc cu sânge supt din corpul omului sau al unor animale. • Expresia: A i se face (cuiva) inima cât un purice, se spune când cineva se simte în mare primejdie, când este foarte speriat. A nu face (mulți) purici (undeva sau cu cineva) = a nu sta mult (undeva sau cu cineva). (În basme) De (sau pe) când se potcovea puricele = foarte demult; niciodată. 2. Numele a două specii de insecte parazite mici, care trăiesc pe plante: a) insectă de culoare albastră sau verde, cu un cap mic și cu antene subțiri, care distruge legumele, în special răsadul de varză (Haltica obracea); b) insectă de culoare neagră, care atacă inul, trifoiul și varza (Haltica nemorum). • Compus: (entomologie) purice-de-apă = dafnie. 3. (La plural ) Cuie foarte mici, cu floarea mare, folosite în tapițerie, în cizmărie etc. 4. (La plural ) Impurități (de forma unor punctișoare) care apar pe țesăturile de bumbac nesupuse procesului de albire. 5. (tehnică; la plural ) Bucăți mici de piatră, de beton sau de oțel care se așază pe fundul cofrajului, sub armături etc. [Variante: púrece, púrec substantiv masculin] – latina pulex, -icis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru purice: púrice (púrici), substantiv masculin – 1. Insectă parazitară (Pulex irritans). – 2. Joc care constă în a prinde din zbor o minge. – 3. Culoare la cărțile de joc, reprezentată la scară redusă la colțul cărților. – 4. Cuișor, țintă de bătut pingele. – Variante puric, purec(e). Mr. puric, megl. puric, purițe, istr. purec. latina pūlĭcem (Pușcariu 1408; Candrea-Dens., 1479; REW 6816), conform vegl. pulko, italiana pulce (termen militar püres, logud. púlige), portugheză piuse, limba franceza puce, cat. pussa, spaniolă, portugheză pulga. – derivat purica (variantă pureca, mr. puric), verb (a curăța de purici; a examina, a recunoaște), din latina pūlĭcāre (Densusianu, Hlr., 165; Pușcariu 1407; Candrea-Dens., 1479; REW 6817), conform logud. puligare, și probabil italiana piluccare, cat. pellucar, limba franceza éplucher; puricărie, substantiv feminin (mulțime de purici); puricariță (variantă puricică, puricioasă), substantiv feminin (plantă, Pulicaria vulgaris); puricaș, substantiv masculin (insectă, Podura nivalis); puricătură, substantiv feminin (bătaie); puricel, substantiv masculin (cuișor; plural , terci de mălai cu grăsime sau unt); purici, verb (a bate ținte; Moldova, a așeza bîrnele care, după tencuială, formează peretele casei țărănești); puricos, adjectiv (cu purici). – Din limba română provine în limba maghiara purecsa (Candrea-Dens., 1479). Forme diferite ale cuvantului purice: púrici Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru PURICE: PÚRICE puricei m. 1) Insectă parazită hematofagă, de talie mică, de culoare cafenie-închisă, având membrele posterioare adaptate pentru sărit. • A i se face cuiva inima cât un purice a trece prin momente de (mare) spaimă; a trage o (mare) spaimă. A nu face (mulți) puricei a nu rămâne mult timp într-un loc (de lucru). 2) Insectă parazită de talie mică, de diferite culori, care distruge diferite plante. • purice-de-apă crustaceu dulcicol de talie foarte mică. 3) Ființă foarte mică. 4) Obiect lipsit de valoare. 5) la plural Ținte mici cu floarea mare (folosite de tapițeri, cizmari etc.). 6) la plural Punctișoare negre pe pânza nealbită de bumbac. /<lat. pulex, puriceicis Forme diferite ale cuvantului purice: puricei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru PURICE: PURICE, Aprodul purice, boier în slujba lui Ștefan cel Mare. În timpul bătăliei de la Șcheia (1486), împotriva turcilor, el a salvat viața domnului căzut de pe cal, dându-i calul său. Potrivit cronicarului Ion Neculce, pentru gestul său a fost boierit și a primit numele de Movilă, întemeind astfel neamul Movileștilor. Forme diferite ale cuvantului purice: aprodul purice Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru PURICE: PURICE substantiv 1. – (Puc). 2. Puricei, (Puc 18 bis). 3. Puricică (Acte Sc). 4. Purec, Nicola (AO XVII 329); -e (LM); Purecu, ard. (Var 24). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru purice: purice, purici substantiv masculin 1. țintă la bocanc. 2. (la plural ) paraziți pe o imagine de la televizor. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru purice: púrice substantiv masculin, plural púrici Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru purice: púrice substantiv masculin, plural púrici Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru purice: purice m. vezi purece. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-I SE FACE INIMA CAT UN PURICE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL purice Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului purice dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii PÚRICE puricei m. • A i se face cuiva inima cât un purice a trece prin momente de mare spaimă; a trage o mare spaimă. A nu face mulți puricei a nu rămâne mult timp într-un loc de lucru. • purice-de-apă crustaceu dulcicol de talie foarte mică. Pulex, puriceicis. PURICE, Aprodul purice, boier în slujba lui Ștefan cel Mare. |
GRAMATICA cuvântului purice? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului purice. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul purice poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE purice? Vezi cuvântul purice desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul purice?[ pu-ri-ce ] Se pare că cuvântul purice are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL purice Inţelegi mai uşor cuvântul purice dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Cît puricele = foarte mic A nu face mulți purici undeva sau cu cineva = a nu zăbovi, a nu rămîne mult undeva, a nu face ispravă într-un loc; a nu se ține de o treabă, a nu fi statornic Mînca-te-ar puricii! = imprecație glumeață În basme De cînd sau pe cînd se potcovea puricele = foarte demult A nu face mulți purici undeva sau cu cineva = a nu sta mult undeva sau cu cineva În basme De sau pe când se potcovea puricele = foarte demult; niciodată Compus: entomologie purice-de-apă = dafnie A nu face mulți purici undeva sau cu cineva = a nu sta mult undeva sau cu cineva În basme De sau pe când se potcovea puricele = foarte demult; niciodată Compus: entomologie purice-de-apă = dafnie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nici una, nici alta?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul purice are forma: púrici
