 | as |
|
| Lipsi [ lip-si ] VEZI SINONIME PENTRU lipsi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a i lipsi o doaga în mai multe dicționareDefinițiile pentru a i lipsi o doaga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a lipsi (forma la infinitiv) A lipsi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ, lipsesc, verb IV. I. intranzitiv 1. A nu fi, a nu exista, a nu se afla. Văzînd că lipsește vasul, începu a se boci. ISPIRESCU, L. 30. Portretul părintelui său lipsește din părete. EMINESCU, N. 81. Pe cînd ne lipseau și cărți și tipografie. NEGRUZZI, S. I 3. • (În construcții negative, accentuînd existența) A urmat între ei o luptă îndelungată în care nici cuțitele n-au lipsit. SADOVEANU, O. VI 385. Nu lipsea de la masă vin bun și veselie. CARAGIALE, O. III 62. ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Iubite Ghica, îți scriu pe scurt, căci verb reflexiv:emea îmi lipsește. BĂLCESCU, la GHICA, A. 546. Îi lipsea lucrul cel mai trebuincios, adecă focul. DRĂGHICI, R. 69. 2. (Despre persoane) A nu fi de față, a nu se găsi într-un loc la un anumit moment; a absenta. Maică-sa are să lipsească o verb reflexiv:eme destul de lungă, căci, ca totdeauna, are și alte treburi. SADOVEANU, B. 32. Grigore n-a lipsit, firește, de la marea serbare cum n-a lipsit nimeni. REBREANU, R. I 264. Era printre bunii școlari și nu lipsea de la clasă. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Nădăjduiesc că nu-i lipsi deseară la bal. ALECSANDRI, T. I 134. ♦ (Întrebuințat mai des la imperativ, uneori determinat prin «din ochii mei», «din fața mea», «dinaintea mea», «de aici») A se da la o parte, a pleca, a dispărea, a fugi. Lipsește din ochii mei și să nu te mai prind pe aici. DUMITRIU, N. 48. Lipsiți din fața mea! a răcnit iar măria-sa Kira. SADOVEANU, despre P. 111. Haiti! lipsește dinaintea mea și du-te unde-a dus surdul roata și mutul iapa. CREANGĂ, O. A. 151. Lipsiți amîndouă... Să nu vă mai văd. ALECSANDRI, T. I 363. 3. (Uneori construit cu dativul) A mai trebui ceva, a fi incomplet, a fi lipsă. Mai lipsesc cîteva scînduri la gard. ▭ Te dedeseră afară pentru niște bani ce lipseau. ALECSANDRI, T. I 381. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de», conjuncție «(ca) să») Lucru ce-i lipse de a veni în desăvîrșită mulțămire, era că nu pute să bage înlăuntrul ogrăzii și dobitoacile. DRĂGHICI, R. 100. • Expresia: Puțin (sau un fir de păr) lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cît pe-aci, aproape să. Ridicase securea să-l lovească; un fir de păr a lipsit că nu i-a despicat tidva. MIRONESCU, S. A. 59. Îl socotiră nebun și puțin a lipsit să-l închidă. NEGRUZZI, S. I 203. Puțin lipsi ca să îi pedepsească. GORJAN, H. I 123. Asta (sau atîta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei surprize neplăcute. A-i lipsi (cuiva) o doagă vezi doagă. 4. (Întrebuințat mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a ezita, a pregeta. Kir Teodor hangiul n-a lipsit să le spuie în amănunt istoria. SADOVEANU, Z. C. 312. Dacă aflu, nu voi lipsi să vă comunic îndată. CARAGIALE, O. VII 161. ♦ (Franțuzism învechit) A omite, a uita, a se sustrage (de la ceva). Am lipsi tuturor credințelor noastre cerînd o asemenea măsură. ODOBESCU, S. III 347. Mai intîi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sănătății matale și a copiilor. ALECSANDRI, T. I 133. II. reflexiv (Mai ales urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A se dispensa de ceva, a se priva, a renunța. Nu-mi mai trebuie să-i mai întîlnesc; mă lipsesc. SADOVEANU, P. S. 30. Mă lipsesc de un așa odor. ISPIRESCU, L. 327. Să vă deprindeți a vă lipsi de lucrul ce ați iubi cît de mult. DRĂGHICI, R. 157. ♦ tranzitiv (Urmat de obicei de determinări introduse prin prepoziție «de») A lua cuiva ceva necesar, a-l face să nu mai aibă ceva, a-l priva de ceva. Nu pot lipsi copiii de prezența mea. C. PETRESCU, C. vezi 201. Moartea o lipsise și de tatăl său. NEGRUZZI, S. I 20. Nu mă lipsi de soru-ta. GORJAN, H. IV 176. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ, lipsesc, verb IV. 1. intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imperativ) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. • Expresia: Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. intranzitiv (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din limba neogreacă lípso (viitor lui lipó). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ, lipsesc, verb IV. 1. intranzitiv A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce-ți lipsește? 2. intranzitiv (Despre oameni) A nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta. ♦ (Mai ales la imperativ) A se da la o parte, a dispărea, a fugi. 3. intranzitiv A fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător. • Expresia: Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau că)... = cât pe-aici, aproape să... Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește, se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă. 4. intranzitiv (Mai ales în construcții negative) A se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita. 5. reflexiv A se dispensa de ceva; a se priva, a renunța. ♦ tranzitiv A lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l face să ducă lipsă de ceva; a priva. – Din limba neogreacă lípso (viitor lui lipó). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsí (lipsésc, lipsít), verb – 1. A nu fi, a nu se găsi. – 2. A suprima, a scoate. – 3. A absenta. – 4. A separa, a despărți. – 5. (învechit) A se lăsa de. – 6. (reflexiv) A părăsi, a renunța la, a se priva de. – Mr. lipsesc, lipsire. greacă λείπω, aoristul ἔλειψα (Murnu 31; Meyer 247; Sandfeld 19), poate în parte prin intermediul limba slavă (veche) lipsati (conform Miklosich, Etym. Wb., 170; Berneker 723) care este din secolul XIV (Mazon, Mélanges Vendryès, 266); conform albaneză lipsem, limba bulgară lipsuvam. secolul XVII. derivat lipsă, substantiv feminin (carență; absență; necesitate), postverbal (după Roesler 571, din greacă λεĩψις); e dubletul lui lipsis, substantiv feminin (lipsă, carență), secolul XVIII, învechit, direct din limba neogreacă λεĩψις (Gáldi 207); lipsit, adjectiv (nerod, prost); lipsință, substantiv feminin (învechit, lipsă); nelipsit, adjectiv (care se află pretutindeni). Miklosich, Bulg., 126 crede că limba bulgară lipsuvam provine din limba română, ceea ce nu e sigur. Forme diferite ale cuvantului lipsi: lipsésc lips Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSI verb 1. a absenta. (lipsi de la slujbă.) 2. (livresc) a frustra, a priva, (învechit) a slăbi, (figurat) a văduvi. (A lipsi de un drept, de un bun.) 3. a se dispensa, a renunța. (S-a lipsi de serviciile lui.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru LIPSI: LÍPSI substantiv neutru Dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia acestui dans. [< germana Lipsi, conform Lipsia – denumire latinizantă pentru Leipzig]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lipsésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea lipseá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural lipsească; imperativ persoana a doua singular: tu lipséște Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsí (a lipsi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lipsésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea lipseá; conjunctiv prezent 3 să lipseáscă; imperativ persoana a doua singular: tu lipséște Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru LIPSI: LÍPSI substantiv masculin dans modern în măsura de 6/4, apărut la Leipzig; melodia corespunzătoare. (< germana Lipsi, conform Lipsia /Leipzig/) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LIPSI: LIPSÍ verb vezi codi, dezerta, dispărea, ezita, fugi, pregeta, șovăi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru lipsi: lipsi verb vezi CODI. DEZERTA. DISPĂREA. EZITA. FUGI. PREGETA. ȘOVĂI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru a-i lipsi o doagă: a-i lipsi o doagă expresie a fi nebun. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'A-I LIPSI O DOAGA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL a-i lipsi o doagă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului a-i lipsi o doagă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A-i lipsi o doagă de la slujbă. A a-i lipsi o doagă de un drept, de un bun. S-a a-i lipsi o doagă de serviciile lui. A a-i lipsi o doagă de un drept, de un bun. Lipsí a a-i lipsi o doagă verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele lipsésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea lipseá; conjunctiv prezent 3 să lipseáscă; imperativ persoana a doua singular: tu lipséște. |
GRAMATICA cuvântului a-i lipsi o doagă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului a-i lipsi o doagă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul a-i lipsi o doagă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE lipsi? Vezi cuvântul lipsi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul lipsi?[ lip-si ] Se pare că cuvântul lipsi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL a-i lipsi o doagă Inţelegi mai uşor cuvântul a-i lipsi o doagă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe= cît pe-aci, aproape să = cât pe-aici, aproape să = cât pe-aici, aproape să |