 | as |
|
| Hotărî́ [ ho-tă-rî́ ] VEZI SINONIME PENTRU hotărî́ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a hotari în mai multe dicționareDefinițiile pentru a hotari din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a hotărî (forma la infinitiv) A hotărî conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎ́: HOTĂRÎ́, hotărăsc, verb IV. I. tranzitiv 1. A lua o hotărîre; a decide. Am hotărît să lucrez mai cu spor, mai frumos. VINTILĂ, O. 34. A doua zi după această solemnitate, hotărîi să merg să vizitez mînăstirile Moldovei. BOLINTINEANU, O. 281. • reflexiv Deodată se hotărî, deschise ușa și intră. DUMITRIU, N. 17. S-a hotărît a se duce în toată lumea. CREANGĂ, P. 89. În fața unei asemenea stări de lucruri, comitetul Frăției s-a hotărît la o mișcare revoluționară. GHICA, S. A. 155. • reflexiv impersonal În urma unui asemenea discurs s-a hotărît ca să se adune cu toții la subprefect. DELAVRANCEA, H. T. 215. ♦ A face pe cineva să ia o hotărîre; a determina; a convinge. Încurajarea și asigurarea lui Ion îl hotărăște să intre și el înăuntru. spaniolă POPESCU, M. G. 68. ♦ (Construit cu dativul) A lua o hotărîre cu privire la cineva, a porunci cuiva să facă ceva. O să mă duc la Ghiță, se supără Stoica Cerneț, și o să-i hotărăsc să nu se arate dușman satului, c-o să-i meargă rău. SADOVEANU, M. C. 192. Nu demult, o dat Pavăl pe-acasă și-o hotărît fetei așa. MIRONESCU, S. A. 95. Manda împotrivindu-se, tatăl său se aprinse de mînie și-i hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon. NEGRUZZI, S. I 107. 2. A stabili, a fixa. Astfel vorbeau coloniștii cînd umblau cu sania spre Brăila în ziua de duminică pe care au fost hotărît-o. SADOVEANU, P. M. 180. Prin trecutele mele scrisori eu te-am rugat ca să-mi hotărăști o sumă de bani pe fieștecare lună. KOGĂLNICEANU, S. 134. ♦ (Învechit) A considera, a socoti cu fermitate că un lucru este într-un anumit fel. (Atestat în forma hotărește) Văzîndu-i cinevași cum sînt de bine și curat îmbrăcați la verb reflexiv:emea muncii, iarăși îi hotărește că sînt fericiți. GOLESCU, Î. 83. 3. (Cu privire la oameni) A destina, a meni. Or să mă hotărască la moarte. ALECSANDRI, T. 609. Acum numai Ruxanda rămăsese din familia lui Petru Rareș, și pre dînsa boierii ucigași o hotărîseră a fi soție unui oarecărui numit Jolde. NEGRUZZI, S. I 144. Brîncoveanul Constantin... De averi ce tot strîngea Sultanul se îngrijea Și de moarte-l hotăra. ALECSANDRI, P. P. 210. II. (Învechit) 1. tranzitiv A pune hotar (unei proprietăți, unei regiuni, unei țări); a delimita, a hotărnici. Eu pe Vidra mi-am lăsat Într-un codru depărtat Hotărînd moșiele. ALECSANDRI, P. P. 101. 2. reflexiv A se mărgini cu..., a se învecina cu..., a fi vecin cu... (Atestat în forma hotăraște) Județul Putna se hotăraște spre apus și cu Transilvania. I. IONESCU, P. 12. – prezent industrie și: hotăresc (EMINESCU, N. 62, ALECSANDRI, T. 319), persoană persoana a treia singular: el / ea și: hotăraște. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎ: HOTĂRÎ verb 1. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a ordona, a porunci, a stabili, a statornici, (rar) a prescrie, (învechit și popular) a orîndui, a rîndui, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (învechit) a învăța, a judeca, a poveli. (A hotari să se facă astfel...) 2. a fixa, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a stabili, a statornici, (învechit) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A hotari un impozit.) 3. a determina, a fixa, a preciza, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori. (Au hotari un nou termen pentru...) 4. a convinge, a decide, a determina, a face, a îndupleca, (învechit) a îndemna, a pleca. (L-a hotari să vină.) 5. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) stabili, (popular) a (se) îndemna, (învechit) a (se) rezolva, (figurat, în Moldova și Transilvania) a (se) cumpăni. (Ei, ai hotari ce să cumperi?) 6. a decide, a determina, a stabili, (figurat) a pecetlui. (Soarta meciului a fost hotari în ultimele secunde.) 7. a da, a destina, a hărăzi, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, a ursi, (rar) a predetermina, a preursi, (popular) a noroci, a scrie, a soroci, (învechit) a tocmi, (figurat) a rezerva. (Ce ne-a hotari soarta?) 8. a lăsa, a orîndui, a rîndui, a statornici. (Așa a hotari Dumnezeu.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎ́: HOTĂRÎ́, hotărăsc, verb IV. I. 1. tranzitiv și reflexiv A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ tranzitiv (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. tranzitiv A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. tranzitiv (învechit) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ reflexiv A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎ́: HOTĂRÎ́, hotărăsc, verb IV. I. 1. tranzitiv și reflexiv A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide. ♦ tranzitiv (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva. 2. tranzitiv A stabili, a fixa o dată, un termen etc. 3. tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. tranzitiv (învechit) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar. ♦ reflexiv A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din hotar. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hotărî́: hotărî́ (a hotarí) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hotărắsc, persoana a doua singular: tu hotărắști, persoana a treia singular: el / ea hotărắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea hotărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea hotărî́, persoana a treia plural: ei / ele hotărấră, m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea hotărấse; conjunctiv prezent 3 să hotăráscă; gerunziu hotărấnd; participiu hotărất Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A HOTĂRÎ́: A HOTĂRÎ́ a hotaríăsc tranzitiv 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hotărî́: hotărî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hotărăsc, persoana a doua singular: tu hotărăști, persoana a treia singular: el / ea hotărăște, imperfect persoana a treia singular: el / ea hotărá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural hotăráscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru HOTĂRÎ: HOTĂRÎ verb vezi circumscrie, condamna, delimita, demarca, hotărnici, învecina, limita, marca, mărgini, osândi, pedepsi. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru hotărî: hotărî verb vezi CIRCUMSCRIE. CONDAMNA. DELIMITA. DEMARCA. HOTĂRNICI. ÎNVECINA. LIMITA. MARCA. MĂRGINI. OSÎNDI. PEDEPSI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru hotărî́: hotărî́ vezi a pune hotar: 1. a fixa, a preciza: 2. a decide; 3. a rosti sentința. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A HOTARI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL hotărî́ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului hotărî́ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A hotărî́ să se facă astfel. A hotărî́ un impozit. Au hotărî́ un nou termen pentru. L-a hotărî́ să vină. Ei, ai hotărî́ ce să cumperi? 6. Soarta meciului a fost hotărî́ în ultimele secunde. Ce ne-a hotărî́ soarta? 8. Așa a hotărî́ Dumnezeu. Hotărî́ a hotărî́ verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hotărắsc, persoana a doua singular: tu hotărắști, persoana a treia singular: el / ea hotărắște, imperfect persoana a treia singular: el / ea hotărá, perfectul simplu persoana a treia singular: el / ea hotărî́, persoana a treia plural: ei / ele hotărấră, m. A HOTĂRÎ́ hotărî́ăsc tranzitiv 1 soluții A stabili cu fermitate; a decide. |
GRAMATICA cuvântului hotărî́? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului hotărî́. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul hotărî́ poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE hotărî́? Vezi cuvântul hotărî́ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hotărî́?[ ho-tă-rî́ ] Se pare că cuvântul hotărî́ are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL hotărî́ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A întinde sau a pune cuiva o cursă sau cursa?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
