 | as |
|
| Hohoti [ ho-ho-ti ] VEZI SINONIME PENTRU hohoti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a hohoti în mai multe dicționareDefinițiile pentru a hohoti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a hohoti (forma la infinitiv) A hohoti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HOHOTI: HOHOTÍ, hohotesc, verb IV. intranzitiv A izbucni în hohote de rîs sau de plîns; a rîde (sau a plînge) cu hohot. Obosise de bocit și hohotea încet. DUMITRIU, N. 92. Hohoteați, băteați din palme și nu vă mai săturați urmărind scena. PAS, Z. I 186. La plecare, fata hohotea ca o nebună, iar tu ai încălecat și te-ai dus. SADOVEANU, O. VI 51. Văd, în zori, cum merg s-adune Mure fetele; doinesc, Rîd pe drum și hohotesc Ca nește nebune. COȘBUC, P. I 262. • figurat Cînd aș mai vorbi de judecata mea și de ochiul meu sigur, ar hohoti toată Veneția. CAMIL PETRESCU, T. II 310. • (Determinat prin «de rîs» sau «de plîns») Se zvîrcolea în mîinile țăranilor hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. A hohotit în bocet, ca și cînd acum ar fi aflat de moartea lui. POPA, vezi 244. Hohotind de rîs a strigat tare, încît a acoperit tot zgomotul. CARAGIALE, O. III 83. ♦ tranzitiv (Rar) A spune ceva cu glasul întretăiat de hohote de plîns. Priveau cu toții cum mama mortului hohotește bocetul. DUMITRIU, N. 154. ♦ figurat (Despre un spațiu în care se produc zgomote) A răsuna (în ecou). Hohotește văzduhul, clocotește pămîntul, Se-ntețește culesul bucuriilor coapte. DEȘLIU, G. 45. Mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi și hohoteau dealurile. CAMILAR, N. I 71. Haiducii mei Doinesc toți trei; Și clocotesc Și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, vezi 61. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HOHOTI: HOHOTÍ, hohotesc, verb IV. intranzitiv A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ figurat (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din limba slavă (veche) hohotati. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HOHOTI: HOHOTÍ, hohotesc, verb IV. intranzitiv A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ figurat (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din limba slavă (veche) hohotati. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A HOHOTI: A HOHOTÍ a hohotiésc intranzitiv 1) A râde sau a plânge cu hohote. 2) figurat (despre spații întinse, păduri, văi) A produce sunete prelungi și răsunătoare care se aud departe sau de departe. /<sl. hohotati Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hohoti: hohotí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hohotésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hohoteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural hohoteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hohoti: hohotí (a hohoti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hohotésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hohoteá; conjunctiv prezent 3 să hohoteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A HOHOTI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL hohoti Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului hohoti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii A HOHOTÍ hohotiésc intranzitiv 1 A râde sau a plânge cu hohote. Hohotí a hohoti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele hohotésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea hohoteá; conjunctiv prezent 3 să hohoteáscă. |
GRAMATICA cuvântului hohoti? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului hohoti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul hohoti poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE hohoti? Vezi cuvântul hohoti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hohoti?[ ho-ho-ti ] Se pare că cuvântul hohoti are trei silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb după sau pe măsură?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
