 | as |
|
| Garanta [ ga-ran-ta ] VEZI SINONIME PENTRU garanta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a garanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru a garanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a garanta (forma la infinitiv) A garanta conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTÁ, garantez, verb I. 1. tranzitiv A da (cuiva) siguranța că va avea ceva, că se va bucura de ceva, a asigura (cuiva ceva). Regimul de democrație populară garantează oamenilor muncii din țara noastră dreptul la învățătură. LUPTA DE CLASĂ, 1951, nr. 11-12, 9. 2. tranzitiv (Urmat de o completivă directă) A da asigurări că... N-ar garanta că va rămînea pasiv pînă la capăt. REBREANU, R. I 232. • intranzitiv Nu, nu, domnule prefect, eu garantez pentru oamenii mei! repetă generalul. REBREANU, R. II 228. Eu, mă rog, nu pot garanta de nimica. Eu nu pot lua nici o răspundere dacă nu-l am în grija mea. CARAGIALE, O. VII 22. 3. intranzitiv A-și lua răspunderea unei datorii făcute de altul, a se pune chezaș (pentru cineva). A garantat pentru datoria fratelui său. 4. tranzitiv A da garanție, a răspunde de ceva. A garanta autenticitatea unui act. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTÁ, garantez, verb I. tranzitiv și intranzitiv A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ intranzitiv A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din limba franceza garantir. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTÁ, garantez, verb I. tranzitiv și intranzitiv A da cuiva siguranța că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să mențină în stare de bună funcționare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ intranzitiv A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligațiilor stabilite. – Din limba franceza garantir. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTÁ (< limba franceza ) verb I tranzitiv 1. A da cuiva siguranța că va avea ceva, că se va bucura de ceva; a asigura respectarea unui principiu (ex. a libertății), a unui drept (ex. a dreptului la muncă, a dreptului de apărare etc.). 2. (Dr.) A da asigurare unui creditor pentru executarea unei obligații, prin constituirea unei garanții reale (gaj, ipotecă) sau personale (fidejusiune / cauțiune). 3. A răspunde de valoarea, de calitatea unui lucru sau a unei ființe, de autenticitatea unei afirmații. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru garanta: garanta [Atestat: I. IONESCU, M. 260 / prezentul indicativ: garantatez / Etimologie: franceza garanter] 1 vi A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. 2-3 vti A da cuiva siguranța că va avea ceva. 4-5 vti A răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. 6-7 vti A se angaja că aparatul vândut va funcționa corespunzător și că, în caz de defecțiune, va fi reparat. 8-9 vti A da asigurări că faptele sau comportarea altuia vor fi corespunzătoare, pozitive etc. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ garantae forme Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, păroasă, având frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, flori gălbui și fructe mici, cărnoase, negre, din ale cărei rădăcini se extrage o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; roibă. /<fr. garance Forme diferite ale cuvantului garanta: garantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A GARANTA: A GARANTÁ a garantaéz 1. tranzitiv 1) A asigura în calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garanție; a asigura. 3) A lua pe răspundere proprie. 4) A răspunde de calitate și de funcționare bună. 2. intranzitiv A răspunde de plata unei datorii făcute de altă persoană. /<fr. garantir Forme diferite ale cuvantului a garanta: a garantaéz a garanta1. Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTÁ verb I. 1. trecut A asigura, a încredința pe cineva de ceva. ♦ trecut, intr. A da garanție, a răspunde de ceva. 2. intr. A răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a chezășui. [conform limba franceza garantir, italiana garantire]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ substantiv feminin Plantă erbacee cu flori albe-gălbui dispuse în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie folosită pentru vopsitul fibrelor textile; (popular) roibă. [< limba franceza garance, italiana garanza]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTÁ verb I. trecut a asigura, a încredința pe cineva de ceva. II. trecut, intr. a da garanție, a răspunde de ceva. III. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira. (< limba franceza garantir) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ substantiv feminin plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, pentru vopsitul fibrelor textile; roibă. (< limba franceza garance) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARANȚĂ substantiv (botanică; Rubia tinctorum) otrățel, pațachină, roibă, (regional) broci, faptnic, rumenele (la plural), buruiana-faptului. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru GARANTA: GARANTA verb 1. a asigura, (învechit) a siguripsi. (Le garanta libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (popular) a chezășui. (garanta pentru el.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru garanță: *garánță forme, plural e (în franceză garance, cuvânt de origine germană). Roĭbă, o plantă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru garanta: garantá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu garantéz, persoana a treia singular: el / ea și plural garanteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru garanță: garanță substantiv feminin [Atestat: LTR / Plural: garantațe / Etimologie: franceza garance] (Bot; rar) Roibă. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ, garanțe, substantiv feminin (botanică; rar) Roibă. – Din limba franceza garance. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ, garanțe, substantiv feminin (botanică; rar) Roibă. – Din limba franceza garance. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru garanță: garánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat garánței; plural garánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru garanță: garánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat garánței; plural garánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru garantă: garántă substantiv feminin, genitiv dativ articulat garántei; plural garánte Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru garanta: garantá (a garanta) verb, indicativ prezent 3 garanteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru garanță: garanță forme botanică roibă (= limba franceza garance). Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ garanțe, substantiv feminin (botanică) Roibă. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru garanță: garánță substantiv feminin, plural garánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GARANȚĂ: GARÁNȚĂ substantiv verbal roibă. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'A GARANTA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL GARANȚĂ Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului garanţă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 260 / prezentul indicativ: garanȚĂtez / Etimologie: franceza garanter] 1 vi A-și lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. GARÁNȚĂ garanȚĂe forme Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, păroasă, având frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, flori gălbui și fructe mici, cărnoase, negre, din ale cărei rădăcini se extrage o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; roibă. A GARANTÁ garanȚĂéz 1. Le garanȚĂ libertatea. GaranȚĂ pentru el. Le garanȚĂ libertatea. GaranȚĂ pentru el. Garanță substantiv feminin [Atestat: LTR / Plural: garanȚĂțe / Etimologie: franceza garance] Bot; rar Roibă. Garantá a garanȚĂ verb, indicativ prezent 3 garanteáză. |
GRAMATICA cuvântului GARANȚĂ? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului garanţă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul GARANȚĂ poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE garanta? Vezi cuvântul garanta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul garanta?[ ga-ran-ta ] Se pare că cuvântul garanta are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL GARANȚĂ |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Calculul vectorial?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul garanta se conjugă: ei ele garanteáză
