 | as |
|
| Furnică [ fur-ni-că ] VEZI SINONIME PENTRU furnică PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a furnica în mai multe dicționareDefinițiile pentru a furnica din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a furnica (forma la infinitiv) A furnica conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru furnică: furnícă (-ci), substantiv feminin – Insectă din ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl. furnigă, istr. frunigę. latina formῑca (Pușcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445; DAR), conform italiana formica, prov., cat., portugheză formiga, limba franceza fourmi, spaniolă hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica). Formele dialectale din spaniolă și din limba franceza fourniga, fournigo par a demonstra că n, explicat de Candrea-Dens., prin influența labialei, este anterior limba română (conform Meyer, albaneză St., IV, 84). derivat furnica, verb (a mișuna, a forfoti; a ustura, a înțepa), poate reprezenta direct. latina formicāre (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446; DAR); furnicătură (variantă furnicăreală), substantiv feminin (usturime, înțepătură); furnicat, substantiv neutru (usturime, înțepătură); furnicar, substantiv neutru (mușuroi; mulțime care mișună), megl. furmigar, conform calabrez furmicaru (Pușcariu 683; Candrea-Dens., 698 și DAR îl consideră derivat de la un latina *formῑcārium; poate fi un derivat intern. al limba română); înfurnica, verb (învechit, a mișuna); furnicar, substantiv masculin (furnică, Formica rubra; mamifer care se hrănește cu furnici, Merops apiaster; pasăre, albinărel, Picus minor); furnicei (variantă funicei), substantiv masculin plural (urticarie; cîrcel); furnicos, adjectiv (plin de furnici). Forme diferite ale cuvantului furnica: furnica-ci Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURNICA: FURNICÁ, persoană 3 furnícă, verb I. 1. intranzitiv A umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile; a mișuna. vezi forfoti. În jur furnicau voinicii cu ochii aprinși, și alăutele tot mai răsunau, și voinicii tot chiuiau și jucau prin lumina înnegurată de fum. SADOVEANU, O. I 173. Se văzu întru mulțimea aia de oameni furnicînd în sus și în jos. ISPIRESCU, L. 148. • figurat Un popor întreg de stele Furnică-n razele mele. VLAHUȚĂ, P. 21. ♦ (Rar, urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») A fi plin de..., a fi ticsit de..., a conține în mare cantitate. Interiorul sertarelor furnică de asemenea fine amulete. ARGHEZI, P. T. 57. 2. tranzitiv impersonal (Cu acuzativul persoanei) A avea senzația că îți umblă pe corp o mulțime de furnici, a simți mîncărime, înțepături pe piele. Mă furnică pe spate. • (Mai rar cu subiectul specificat) Un tremur rece a furnicat-o ca o săgeată de gheață pe tot lungul spinării. POPA, vezi 281. Un zumzet ușor îi lovi auzul și în aceeași verb reflexiv:eme un fior îl furnică în tot trupul. GÎRLEANU, L. 31. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru FURNICĂ: FURNÍCĂ, furnici, substantiv feminin Insectă mică, neagră, din ordinul himenopterelor, care trăiește în colonii, adăpostindu-se în mușuroaie. Iată o nuntă de furnici trecea și ea tocmai atunci podul. CREANGĂ, P. 237. Trec furnici, ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. • figurat Numai niște furnici îi umblă pe spate, cînd vede că trenul, cît îi el de lung și de greu, face la o cotitură mișcarea pe care o are un balaur în mers. spaniolă POPESCU, M. G. 29. • (În comparații) Harnic ca o furnică, se zice despre un om foarte muncitor, iute la treabă. – plural și: (rar) furnice (ODOBESCU, S. III 248). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru FURNICA: FURNICA verb 1. a se agita, a colcăi, a (se) foi, a forfoti, a se frămînta, a mișui, a mișuna, a roi, a viermui, (popular) a bîjbîi, (învechit și regional), a jimi, (regional) a fojgăi, a vîșca, (prin Transilvania) a șovîrca, (Olt.) a se vărzui, (Banat) a vermeti, (familial) a se fîțîi, a se vînzoli. (Lumea furnica pe străzi.) 2. (regional) a înfurnica. (Îl furnica pielea.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru FURNICĂ: FURNÍCĂ, furnici, substantiv feminin (La plural ) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roșii, care trăiesc în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. • Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ♦ Furnică albă = termită. [plural și: (rar) furnice] – latina formica. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru FURNICĂ: FURNÍCĂ, furnici, substantiv feminin (La plural ) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roșii, care trăiesc în colonii; (și la sg.) insectă care face parte din acest grup. • Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ♦ Furnică albă = termită. [plural și: (rar) furnice] – latina formica. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru A FURNICA: A FURNICÁ persoană 3. furnícă 1. intranzitiv (despre ființe) A se mișca grăbit și haotic fără întrerupere; a foi; a forfoti; a fojgăi; a mișuna; a foșni; a roi. • a furnica de lume a fi ticsit de lume. 2. tranzitiv (persoane) A irita printr-o senzație neplăcută de mâncărime sau înțepare a pielii. /<lat. formicare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru furnică: furnícă forme, plural ĭ (latina formica; vgr. mýrmex și byrmax; mrom. furnigă, italiana formica, eng. furmia, pv. cat. pg. formiga, limba franceza fourmi, spaniolă hormiga). Un insect imenopter care trăĭește supt pămînt, obișnuit în societățĭ care fac moșoraĭe. Fam. A avea furnicĭ, a te furnica, a avea furnicăturĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru FURNICĂ: FURNÍCĂ furnicaci forme Insectă de talie mică cu corpul alungit, subțiat la mijloc, care trăiește în colonii în cuiburi subterane cu mușuroaie la suprafața solului. [G.-D. furnicii] /<lat. formica Forme diferite ale cuvantului furnica: furnicaci Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru FURNICĂ: FURNICĂ substantiv 1. – b. (Sd XVI); – forme mold., 1661.; – (16 A III 321). 2. Furnicîș, Șt., mold., 1675 (Sd VII 295). 3. Prob. Furnigel, C. (T-Jiu), conform substantiv furnicel = furuncul. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru furnică: furnică forme 1. mică insectă care trăiește în societate sub pământ, unde își strânge proviziunile; 2. plural pișcături. [latina FORMICA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru FURNICA: FURNICA, vf. în E M-ților Bucegi care domină Valea Prahovei la Sinaia; 2.103 m. Constituit din conglomerate. Definiție sursă: Dicționar enciclopedic |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru furnică: furnică, furnici substantiv feminin (tox.) mic traficant de droguri. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furnică: furnícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat furnícii; plural furníci Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furnică: furnícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat furnícii; plural furníci Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru furnica: furnicá verb, indicativ prezent persoana a treia singular: el / ea furnícă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru furnica: furnicá (a furnica) verb, indicativ prezent 3 furnícă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'A FURNICA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL furnica Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului furnica dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Lumea furnica pe străzi. Îl furnica pielea. • furnica de lume a fi ticsit de lume. FURNÍCĂ furnicaci forme Insectă de talie mică cu corpul alungit, subțiat la mijloc, care trăiește în colonii în cuiburi subterane cu mușuroaie la suprafața solului. Îl furnica pielea. Furnicá a furnica verb, indicativ prezent 3 furnícă. |
GRAMATICA cuvântului furnica? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului furnica. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul furnica poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE furnică? Vezi cuvântul furnică desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul furnică?[ fur-ni-că ] Se pare că cuvântul furnică are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL furnica Inţelegi mai uşor cuvântul furnica dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe♦ Furnică albă = termită ♦ Furnică albă = termită T-Jiu, conform substantiv furnicel = furuncul |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL furnica |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se șterge sau a se linge pe buze?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul furnică are forma: furníci
